Proverbe românești pe înțelesul chinezilor

Societarii au scos, la foarte scurtă vreme, un hebdomadar – „Satyrul”. Cele 16 numere, facsimilate, publicate de editura Saeculum I.O. (sub îngrijirea istoricului literar Ionel Oprișan), sunt meșteșug de curată delectare.

Texte și caricaturi, iar între ele „Proverburile românilor explicate pentru înțelegerea chinezilor” (articol semnat de Hașdeu însuși, sub pseudonimul Puang Hon Ki).

Vă las să ghiciți proverbele, eu am să transcriu doar situațiile care le sugerează și veți observa că de la 1866 în 2014 n-a trecut decât o clipă:

„Când țara se stânge sub abuzuri, sub dări, iar mandarinii cei puși în capul administrațiunii se mulțumesc a răspunde românilor îndemnându-i să mai aștepte….”

„Când cineva reușește a răsturna un regim vicios și nepopular, ia la mână frâiele puterii, anume pentru a reforma trecutul, iar apoi deodată începe a amâna speranțele țării...”

„Când un guvern aruncă cu mândrie o pompoasă profesiune de credință și aci se oprește, nefăcând nimica…”

„Când un mandarin patriot și cu multă autoritate morală capătă prin hazard și pierde prin nesocotință ocaziunea de a da poporului fericirea…”

„Când jugul tiraniei începe a fi prea simțit, prevăzând apropierea unei revoluțiuni…”

„Când, tâlharii fiind mulți, guvernul dă în judecată numai pe unul singurel ca vai de el, lăsând pe ceilalți mai simandicoși să petreacă în liniște pe la neamuri…”

În „Satyrul” a apărut și superbul calambur, la înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza: „După șapte ani de aCUZAre, România este, în fine, exCUZAtă„.