Pungești, Argentina, Nigeria
În America începutului de secol douăzeci, un conflict ca acela de la Pungești s-ar fi rezolvat simplu. Compania și-ar fi pus, întâi, bătăușii la treabă, apoi – dacă pumnii, picioarele și bâtele n-ar fi dat rezultate – ar fi chemat un detașament de șerifi cu puști și, eventual, o mitralieră, care ar fi făcut, cu siguranță, curat. Istoria Statelor Unite este presărată cu confruntări sângeroase între companiile miniere și minerii care încercau să se organizeze și să obțină condiții umane și sigure de muncă, cea mai cunoscută fiind Bătălia de pe Muntele Blair, din august 1921, în care au murit peste 100 de mineri. Cea de care americanii nu sunt deloc mândri este Masacrul de la Ludlow, din aprilie 1914, când Garda Națională Colorado a deschis focul asupra unei tabere de mineri greviști, omorând 25 de persoane, între care două femei și 11 copii.
Dar vremurile acelea crâncene au apus, iar, astăzi, conflictele de orice natură între cetățeni și corporații sunt purtate prin avocați, la tribunal, cu citații pe post de gloanțe. Nu peste tot se poartă însă soluția civilizată. De exemplu, în Delta Nigerului, parțial distrusă de deversările de petrol din conductele companiilor care operează în zonă. Aici, în 1998, soldații nigerieni au fost transportați cu elicopterele Chevron împotriva activiștilor care luaseră ostatici câțiva angajați pe o platformă petrolieră. Militarii au împușcat doi manifestanți. Zece ani mai târziu, Chevron a câștigat, în SUA, procesul deschis împotriva sa de familiile victimelor, afirmând că forța armată era necesară și nu a făcut nimic greșit. Pungești este însă o localitate dintr-o țară membră UE, sătenii doboară garduri, Chevron depune plângere pentru distrugere, iar jandarmii, având ordin să păzească bunurile corporației, dau și ei în cine apucă. Suntem, așadar, departe de Nigeria și mai aproape de Argentina. În august anul acesta, poliția a dispersat cu gloanțe de cauciuc și gaze lacrimogene protestele anti fracking din Buenos Aires, generate de târgul încheiat de compania energetică de stat cu Chevron să înceapă exploatarea gazelor de șist în sud vestul țării. În aceste două țări, ca și în România, guvernele, acționând împotriva comunităților afectate de fracturarea hidraulică, au pus la dispoziția corporației americane nu doar concesiuni generoase, ci și un braț înarmat. Chevron nu se mânjește direct, o face, cu entuziasm, premierul Victor Ponta.
Astăzi, Pungești este un sat în stare de asediu. Localnicii au încercat să protesteze în comunele învecinate, însă jandarmii care patrulează pe ulițe legitimând pe oricine vrea să părăsească localitatea, i-au împiedicat. Ce diferență este între aceștia și garda chemată în urmă cu o sută de ani, de o altă fuel company? Eu nu văd decât una – contribuabilii români sunt cei care plătesc 250 de jandarmi, ca să terorizeze un sat.