Rânjetul ofițerului de legătură

Până au venit unii, i-au luat măsurile și i-au croit o democrație ultimul răcnet, ca să aibă cu ce ieși în lume. Între timp, i-au palmat tot, de au lăsat-o cu ce-i pe dânsa: democrația. Doar că și asta s-a subțiat de purtare, s-a spălătocit. I-au pus petice de camuflaj, epoleți, trese, au cusut-o pe la încheieturi și uite ce-a ieșit.

Dacă facem un bilanț al ultimilor zece ani (luăm o cifră rotundă), două realizări mărețe: puirea exacerbată a serviciilor secrete și hoția sustenabilă.

Adică s-a ciordit europenește. „Sustenabil” e un concept bruxellez, pe care ai noștri l-au înțeles așa: furăm cu grijă față de viitor, astfel încât să generăm mereu ceva de furat și celor care vin din urmă.

Treaba cu serviciile secrete poartă cu mândrie un nume de Traian. Le-a suflat în pânze și nu mai are timp să dezumfle nimic. I se termină mandatul, înainte să le știe sub control real (comisiile Parlamentului stau în poziție de drepți și cu mâna la chipiu, în fața SRI și SIE).

Apropo. După ce m-am dezmeticit și m-am dumirit, nu cred că VV Ponta a fost ofițer sub acoperire. Să fii ofițer acoperit e o treabă serioasă – primești un nume nou, o viață nouă, un doctorat nou. Ponta a fost simpatizant SIE. Ca pionierii, care primeau o insignă de Amici ai Păsărilor Ciripitoare sau Prieteni ai Sticleților. 

Dimineața, când soarele cu dinți rânjește ca un agent de legătură,  ne trezim în descinderi și percheziții. La prânz – audieri. Seara – propagandă tv, ca la balamuc: nu credeți ce vedeți, e anticorupție de campanie. Să fie primită! Înseamnă că sunt bune și alegerile la ceva.