Regăsirea respectului de sine

Publicat: 17 11. 2014, 16:31
Actualizat: 18 11. 2014, 15:20

Sintagmele insultătoare prin care noi înșine ne autodefineam ca națiune – „țară de rahat”, „popor de proști” „nație îndobitocită” „turmă” etc – s-au șters, luându-le locul felicitările, urările, constatările pozitive. „Am arătat, în sfârșit, că ne pasă!”, „Felicitări că ați stat la coadă, în ploaie și frig!”, „Am salvat România de la o a 3-a dictatură”, „Am reușit, în sfârșit, să dăm dovadă de unitate”, „De mult nu am mai simțit așa o mândrie puternică că sunt român!”, scriu oamenii, rar întrerupți de câte un postac funciar sceptic ori supărat că nu i-au ieșit cărțile politice. Un marș al solidarității i-a adunat pe românii din diaspora și din țară, pe Internetul fără frontiere și, mărșăluind împreună pentru alt fel de a face politică, au învins și și-au recâștigat ca popor respectul de sine. Este cea mai importantă cucerire morală din ultimii 25 de ani, hotarul unei ere noi, în care vor putea să se privească, fără jenă, în oglindă. În această epopee, este vorba mai puțin de Klaus Iohannis – care a câștigat mai ales fiindcă alegătorii l-au perceput ca fiind din afara sistemului – și mai mult de o luptă cu sistemul mincinos și corupt, luată pe cont propriu de fiecare doritor de schimbare în parte și de toți laolaltă și dusă până la capăt, chiar și când candiatul lor intrase în non combat.

În primul său discurs de președinte ales, dl Iohannis arată că a înțeles ce înseamnă votul din 16 noiembrie. „Cetățenii au dat semnalul schimbării profunde în România. Este un semnal puternic, atât pentru mine cât și pentru clasa politică”, spune domnia sa, îndemnându-i pe politicieni să ia aminte și să judece bine ce au de făcut zilele următoare. Iar președintele ales cere Guvernului Ponta să-i tragă la răspundere pe organizatorii votului din diaspora – adică să demisioneze însuși Victor Ponta, într-o interpretare categorică – și Parlamentului, să respingă legile grațierii și amnistiei, aprobând, totodată, cererile DNA de reținere a unor parlamentari, urmăriți penal pentru corupție. Pentru a-și vedea îndeplinite obiectivele politice însă, dl Iohannis trebuie să se pregătească de un acerb război de uzură cu sistemul care, pe cei slabi de constituție, îi doboară înainte de vreme. De aceea, datoria dintâi a noului președinte este aceea de a rămâne „liber”, fiindcă numai așa va rezista și le va putea mulțumi acelora care îi scriu spre ținere de minte: „Noi am avut grijă de tine, ai și tu grijă de noi!”, „Atâta te rugăm, nu ne dezamăgi!”.