România-Muguruza 3-2

În meciul decisiv, cel de dublu, Spania s-a impus câtă vreme Muguruza și-a păstrat tonusul agresiv, reușind să compenseze slăbiciunile lui Garrigues, în special la serviciu. Apoi, la jumătatea setului al doilea, când Muguruza a obosit fizic și psihic, sudura și echilibrul dublului Begu-Niculescu și-au spus cuvântul.

Pe lângă meci, am mai câștigat ceva la Galați: o jucătoare de echipă pe care ne putem baza, Irina Begu.

Cu toată bucuria victoriei, nu putem face uitată înfrângerea clară a Simonei Halep în fața Garbinei Muguruza. Ceva ciudat se întâmplă cu Simona: arată mai bine pregătită fizic și tehnic decât anul trecut,  dar și-a pierdut prospețimea relaxată cu care aborda meciurile grele. Vă amintiți când spunea că joacă fiecare punct de plăcerea tenisului, fără să se gândească la scor, meci, turneu? Acum, Simona e nervoasă, crispată, ca și cum s-ar gândi mereu că are totul de câștigat sau de pierdut.

N-am văzut-o niciodată lovind de atâtea ori cu racheta în pământ ca în meciul cu Muguruza.

Hispanica, la fel ca Makarova la Australian Open, a atacat-o tot timpul, a riscat asumându-și greșelile inerente, iar Simona nu a mai găsit în ea liniștea cu care să contracareze acest stil de joc. A greșit neforțat la mingile importante și, mai grav, nu a fost capabilă să digere aceste greșeli.

România merge înainte, spre elita tenisului feminin pe echipe, dar Simona cred că  ar trebui să se gândească. Sau, dimpotrivă, să nu se mai gândească.