Rușinoasa Carmen și pervertirea cuvintelor
Se vede bine că singurătatea Cotrocenilor asigură chiriașului un spațiu favorabil retoricii agrementată de gesturi dramatice. Filipica președintelui Iohannis, era destinată recăpătării proprietății partidului în care întâmplător se nimerise după un detur pe la „umaniștii” domnului Dan Voiculescu. Un detur fericit, ce mai! Dar asta e altă poveste, o poveste care și-a început narațiunea odată cu anunțarea intenției sale de a-și prelungi șederea la Președinție cu încă un mandat. Numai că, norocul, din câte știm, nu face cuib de două ori barzei chioare. Dar cine știe, încercarea moarte n-are!
Să revenim la chestiune. Dacă pe doamna Olguța o cunoaștem ca expertă în amăgirea pensionarilor, o întâlnim acum ca grămătic. Ea ne cere să nu uităm că domnul Iohannis a făcut un dezacord în discursul său, ceea ce anulează, în logica ei, acuzațiile formulate împotriva PSD. O fi citatul exact? Nu știm, dar cum observatoarea e una și aceeași persoană cu ministrul care furnizează pensionarilor, seară de seară, socoteli gogonate privind creșteri în cascadă a valorii punctului de pensie, ne îndoim că așa a fost. Oricum: somn ușor, seniori ai Țării, doamna Olguța vă veghează visele!
Ieșirea doamnei Carmen în decor e altă surpriză. Nimic despre capetele care aveau să cadă la Poliția Română, din cauza hăituirii milițienești a unui român revoltat de prestația PSD, surpriza e pudibonderia domniei sale. Prin invitația făcută Președintelui să folosească în public „odiosul” cuvânt care a îngenunchiat ministerul pe care-l păstorește. Domnul Iohannis n-a dat curs invitației. Ne așteptăm ca rușinoasa ministreasă, mai ceva decât o dăscăliță rurală, să-i convoace părinții din Germania ca să le comunice ce năzbătii face odrasla lor mutată la București.
Nu știm dacă înainte de a o fi cunoscut pe Carmen al lui, domnul președinte a frecventat găști de cartier; poate că – biciclist pasionat încă din adolescență – viața l-a făcut un solitar, l-a ținut mai departe de limbajul metaforic al străzii. În ce ne privește „a da la muie”, cuvânt care a devenit interzis, nu doar în reproșul doamnei Dan, dar și la unele televiziuni, e unul benign, mă rog, dacă benignă poate fi ceea ce numește el, adică a da cu pumnul într-o cotonogeală de cartier. Cum în cartierul nostru multietnic, sportul prima, cuvântul l-am scandat deseori încurajând boxerul favorit să-i dea la muie adversarului care se încăpățăna să nu cadă la podea. Deci cuvântul era unul de circulație nevinovată.
Dacă doamna Dan știe un alt sens și se rușinează de el, nu e vina cuvântului, ci a vremurilor; ele l-au pervertit. Și nici așa, nici libertatea sexuală proclamată acum exact jumătate de secol, nu e de vină, practicarea felației fiind, vorba aceea, antică și de demult. Indignarea folosirii ei pe o plăcuță de înmatriculare împotriva PSD e pricina tevaturii. Sigur că nu place. Dar nu cuvântul e de vină. Cu atât mai mult cu cât PSD nu poate fi confundat cu o femeie de consum. În ce ne privește, nu ne-am indignat. Nici doamna Carmen Dan nu trebuia să-și mascheze indignarea în poză de mironosiță. Mai ales că avea un precedent în minister. E vorba de felul impasibil în care domnul Vasile Blaga, liberalul de azi, i-a tratat pe polițiștii care, revoltați, au aruncat cu chipiile din dotare în curtea Cotrocenilor, scandând vehement: „Ieși afară, javră ordinară!”