Șamanul, ciobanozaurii, mierea psihedelică și pălinca bezmetică

Publicat: 19 08. 2018, 21:20

Doar că, dacă forțăm limitele metaforei, asupra noastră se pogoară o revelație sumbră: din păcate, momârlanii sunt o specie pe cale de dispariție, în timp ce mârlanii sunt o specie pe cale de (re)apariție! Incidentul de săptămâna trecută de la Sarmisegetusa, când și unde șase mârlani de ciobani au rupt în bătaie un șaman canadian este cum nu se poate mai revelator în acest sens.

Concret, fix „pe un picior de plai, pe o gură de rai” s-a dezlănțuit iadul. Astfel, abțiguiți corespunzător cu o pălincă neaoșă degrabă declanșatoare de furie ghiolbănească împotriva „veneticilor”, cele șase personaje în căutarea unui autor străin și straniu care „făcea pe nebunu”” în satul lor l-au bătut pe sărmanul șaman canadian ca pe hoții de cai. Sau – mai precis – ca pe hoții de oi, în acest caz! Doar că acest mai mult sau mai puțin adevărat sau închipuit „vraci” – Stephen Izreal pe numele său de scenă internațională – nu făcuse niciun pocinog care să justifice intervenția în forță răzbunătoare a „six-pack”-ului de pitecantropi neandertalieni daco-traci-draci de la Sarmisegetusa Regia. Excentricul expat – „transhumat” de trei ani în mereu imprevizibila noastră patrie – își vedea de treburile sale transcedentale, când – pac-poc-buf – s-a declanșat delirul lombrozienilor teleportați parcă din epoca de piatră cu bâte cu tot. Și uite așa, în timp ce se relaxa în și cu iarba lui șamanică de pe proprietatea sa idilică, meditând probabil la ayahuasca ideologică pe care s-o implementeze în a doua jumătate centenară a patriei sale adoptive, nea Stephen și-a primit „botezul”. Cât să-i ajungă pentru următorii trei ani pe care-i va (mai) petrece în România… sau nu! Excentricul – dar pașnicul – cetățean canadian s-a „bucurat” din plin de proverbiala ospitalitate românească! Restul e durere. Cu patalama de certificat medico-legal! Și totuși, abuzul de această „forță disproporționată” își găsește, cel mai probabil, o justificare deopotrivă în mentalul individual și colectiv al „ciobanozaurilor” abrutizați de pălincă, frustrare, ciudă, invidie și ură…

Păi cum să vii tu, nea Stivene, de unde se agață lumea-n cui, aici în leagănul de „civilizație” unde o ardeau Traian și Decebal, când strămoșii tăi canadieni nici nu se încălțau cu fesul, că nici nu erau inventați, că doar nici nu se descoperise Canadiana asta a lu” matale în care nu aveți decât frunze de arțar și frig de-ți îngheață oasele și nu vezi țipenie de om ogoare întregi… cum să vii tu aci” la noi să faci vrăji și vrăjitorii?!? În mod inevitabil și fatal, rebelul și sfidătorul „venetic” trebuia pedepsit. Aspru. Ceea ce s-a și întâmplat, pentru că cei 6 „ciobanozauri” l-au altoit „regulamentar” pe Stephen Izreal, care probabil că și acum vorbește singur cu prietenii săi imaginari, atât din Canada, cât și din România! Demn de meționat este și faptul – tot în spiritul cel mai autentic și fain al inefabilei ospitalități românești – că unii dintre cei șase smardoi-cu-oi și-au făcut și nevoile ancestrale la gardul „transfugului” canadian! Asta ca să fie treaba oablă și ca să se marcheze teritoriul, da?! Pentru că nu vine nimeni la noi în țară se ne comande, să-și facă de cap și să păcălească turiștii cu satanismele lui, clar?! Pentru că adevărul e că Stephen prea acumulase notorietate și „brand-power” cu îndeletnicirile lui șamanice, astfel că izbucnirea debilă a celor șase ciobani frustrați că un străin le fură prim-planul și clienții de la brânză era doar o chestiune de timp. Așa că nu e de mirare că acești epigoni răi și lași ai dacilor au pândit momentul să-l prindă cu garda jos pe vecinul lor exotic, celebru și „prăjit” pentru a-i da perversa de la… Sarmisegetusa! Regia a fost simplă! Câteva „voleuri” de „pălincomicină”, apoi sângele a început să clocotească și cei șase „ghiolbanozauri” au tăbărât pe sărmanul șaman care se bucura de liniștea bucolică a Carpaților alături de soție. „S-o ție sănătoasă Cel de Sus pe doamna „Israel” asta”, s-or fi „gândit” bestiile de la stână când l-au luat la omor pe soțul ei, în fața ochilor ei, dar fără să se atingă de aceasta… arătând totuși o fărâmă de omenie. Mai pe șleau, sub pufoaica de baci – pe care n-o purtau duminica trecută pentru c-o „ardeau” în „civil”, „ca băieții” la băuta de uichend – stă pitită o bucățică de suflet de gentleman…

În schimb, gentleman desăvârșit e șamanul Stephen, care își întreba retoric prietenii canadieni și români de pe pagina lui de fb ce și cum să facă în urma acestei tărășenii care l-a lăsat cu vreo două coaste rupte, contuzii, vânătăi și cu amarul gust post-traumatic al sublimei ospitalități românești ipostaziată în dulcele stil clasic ciobănesc! „Vor trece trei luni până mă voi reface. Ce credeți? Ar trebui să îi dăm în judecată pe acești bărbați sau ar trebui să îi lăsăm în pace să continue să vandalizeze unul dintre cele mai importante locuri pentru istoria românilor ?”, este apelul canadianului, potrivit gandul.info.

Aceeași publicație menționează faptul că „acum trei ani, Stephen și soția sa, Teodora, au cumpărat o casă în comuna Orăștioara de Sus, pe care au transformat-o într-un centru turistic mai puțin obișnuit, de unde poți cumpăra tot ce nu găsești în magazinele tradiționale de suveniruri, de la cărți despre ‘venerația Traco-Dacilor asupra zeității în forma Reginei Albinelor și mierea psihedelică” și până la diferite amintiri, create de artizani români, de inspirație istorică și spirituală dacică. „Vatra„, așa cum au numit cei doi soți așezământul cultural-turistic, devenit destul de repede un punct de atracție pentru cei interesați de reîntoarcerea lui Zamolxis.”

Inutil de spus că răbdarea localnicilor are și ea limitele ei, astfel că după acești trei ani, „mămăliga a explodat”, iar tot bulzul ăsta ciobănesc intercultural de conflictual s-a împrăștiat fix pe fruntea de poet șamanic a lui „nea Stiven”! Cum sună o veche vorbă de clacă de argou dacic post-modern, ca de obicei, gazdele au fost primitive – pardon – primitoare! Și cum „bunele” maniere și obiceiuri nu mor niciodată, tot ce putem face e să sperăm că în următorii trei ani, șamanul și ciobanii vor găsi totuși un modus-vivendi și poate chiar vor fuma „pipa păcii”! Asta între un țoi de pălincă și un shot de miere psihedelică! Și atunci vom avea și noi ciobanii noștri șamanici și „ei” șamanii lor „ciobanizați”! Într-un mod cât mai frumos și armonios, dacă se poate! Dar, până atunci, va mai curge multă apă pe Dunăre și multă bere din dozele aruncate cu nesimțire la Sarmisegetusa Regia. Și tot până atunci, să ne rugăm ca prietenul și „ambasadorul” nostru suprem, simpatic și empatic, Prințul Charles, să nu care cumva să-i povestească premierului Trudeau la o pălincă psihedelică la Londra, Montreal sau oriunde în Commonwealth despre tărășenia cu al lui șaman canadian și ai noștri ciobanozauri…