Sancta stupiditas: ultimul Papă și sfârșitul lumii

Publicat: 17 02. 2013, 21:21
Actualizat: 08 01. 2020, 20:30
In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesiae sedebit Petrus Romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus, quibus transactis septiscolis diruentur, et Judex tremendus iudicabit populum suum. Amen

In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesiae sedebit Petrus Romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus, quibus transactis septiscolis diruentur, et Judex tremendus iudicabit populum suum. Amen.

Adică: La persecuția finală a Sfintei Biserici Romane va sta (în Scaunul papal, n.m.) Petru Romanul, care-și va conduce turma printre multe necazuri , iar când necazurile se vor sfârși Cele Șapte Coline (Roma, n.m.) vor fi distruse și Temutul Judecător (Dumnezeu, n.m.) va judeca poporul său. Amin.

Textul acesta, care dă frisoane eshatologice teleteologilor, ar aparține unei viziuni din anul 1139 a episcopului Malachia (1094-1148), primat al Irlandei, transcrisă într-un manuscris apocrif despre care se spune că ar fi fost strașnic păzit în arhivele Vaticanului. Nimeni n-a menționat înfricoșata viziune, până când un istoric benedictin i-a atribuit-o lui Malachia. Faptul că hagiograful și contemporanul lui Malachia, Sfântul Bernard de Clairvaux,  nu citează „profeția” legată de papi constituie cel mai bun argument că e un text interpolat, ticluit pe la sfârșitul secolului XVI, adică atunci când a fost invocat prima oară.

Altminteri, fiecare Papă – de pe o listă de 112, care începe cu Celestin al II-lea (1143-1144) și sfârșește cu Petru Romanul – e identificat printr-un motto. Al 111-lea, asimilat lui Benedict al XVI-lea, are ca motto „Gloria Olivae” și ar fi trebui să simbolizeze o epocă de pace universală, înaintea sfârșitului lumii, vestit de Petru Romanul. Numele de Petru i-a aripat pe mulți, mai ales că – în unele cercuri de chibiți – este invocat drept succesor al lui Ratzinger cardinalul ghanez Peter Kodwo Appiah Turkson (mult prea conservator pentru cerințele actuale ale Bisericii Romano-Catolice). Dar povestea, demnă de pana unui Dan Brown, iată că face breakingnewsuri la 400 de ani după ce a fost dezvăluită.   

În fine, argumentul suprem împotriva bazaconiilor care resuscită tema sfârșitului lumii este chiar cuvântul limpede, fără echivoc, al Mântuitorului (Matei, 24). Ucenicii Îl întreabă: „Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului” și Fiul lui Dumnezeu le răspunde: „Iar de ziua și de ceasul Acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. Nici îngerii, nici Fiul, nici chiar Reteveul…