Saudiții pot intra oricând peste qatarezi, ca să-i exorcizeze de gaz
La întrebarea de ce nu-i scoate pe americani din Qatar, tatăl actualului Șeic a răspuns: „Fiindcă, dacă aș face-o, m-ar invada frații mei arabi”.
Astăzi, după declarațiile președintelui Trump, Qatarul nu se mai poate baza pe umbrela de securitate reprezentată de cea mai importantă bază militară a Statelor Unite din Orientul Mijlociu, servită de circa 11.0000 de militari. Cam tot atâția cât numără armata națională qatareză.
Dacă necoptul și impacientatul prinț Mohammad bin Salman Al-Saud se va hotărî într-o bună zi că trebuie să organizeze la Doha un simposion pe tema contraterorismului și va considera că Qatarul trebuie exorcizat – dacă nu de petrol (lucrurile pot fi controlate în OPEC), cu siguranță de gaz – poate s-o facă. Doar a dansat cu cel mai important lider al lumii! (Premierul Netanyahu, de pildă, continuă construcțiile ilegale din Cisiordania într-o veselie, înțelegând că Donald J. Trump i-a dat mână liberă).
De ce ar viza saudiții gazul din Qatar? „Pentru că toții sunt cu ochii pe el” nu e un răspuns. Pentru că – cred că așa ar argumenta telefonic Washingtonului regescul său tată – ca să scape America de veșnica durere de cap cauzată de prețurile de dumping pe care le practică Doha. Poporului de prințișori li s-ar spune că e cea mai bună variantă, până când Proiectul Viziunea 2030 (alternativa la petrol) va ieși din vizuină.
Qatar e cel mai mare exportator de gaz lichefiat, având nu doar cea mai importantă resursă, ci și cea mai ușor de exploatat – cele mai mici costuri de extracție din lume.
Abia acum puteți înțelege de ce vocea micuțului și putred de bogatului stat înnecat în nisip s-a auzit atât de puternic în regiune, până când președintele Trump a amuțit-o cu un tweet. Mai înțelegeți și de ce o scaldă Franța, de pildă, ai cărei politicieni s-au hrănit multă vreme din bani qatarezi. (Clubul de fotbal Paris Saint-Germain, de pildă, e deținut de acționari din Doha. Apropo, o recomandare de lectură, când vă veți plicitisi de călușarii Dragnea-Grindeanu: Christian Chesnot, Georges Malbrunot – „Nos très chers emirs”, Michel Lafon 2016). Înțelegeți de ce tace reflexiv Rusia, al cărei Gazprom care are monopolul în Europa ar putea fi concurat de Qatar, dacă Bashar Al-Assad, care se opune conductei proiectate de qatarezi, ar fi răsturnat de la putere. Și de ce a sărit Turcia ca arsă în apărarea Qatarului, cu care a proiectat respectiva conductă.
În urmă cu mult timp, am încercat să analizez războiul de proximitate din Siria, de jos, din conductele, prezente și viitoare, care traversează sau vor traversa regiunea. Rețeaua de grupări teroriste de deasupra, care se coalizau și se rupeau cu o dinamică și după o logică greu de priceput, s-a desenat cu o înfricoșătoare limpezime.