„Scufița Roșie”, povestită de Dumitru Coarnă

A fost odată o minoră. În dimineața zilei respective, a plecat voluntar de la domiciliu.

Numita purta o scufiță roție și un coșuleț din material lemnos, cu următorul conținut: un cozonac de casă și o sticlă cu băuturi alcoolice. Aceasta s-a deplasat spre locuința unei rude de gradul doi. Pe drum s-a întâlnit cu un mamifer prevăzut cu colți, gheare și blană brun-cenușie, care a interpelat-o cu cuvintele „Încotro așa de dimineață, Scufiță Roșie?”. Minora i-a relatat că se îndreaptă spre locul de domiciliu al bunicii, deoarece aceasta se află în dificultate, la pat.

Profitând de informația obținută prin manevre dolosive, suspectul cu blană brun-cenușie i-a sugerat minorei să nu se grăbească și să culeagă material floricol în scopul de a-i efectua bunicii un buchet, ceea ce minora a și făcut.

În acest timp, suspectul s-a îndreptat spre locul faptei. La fața locului a ciocănit la ușă și, prin uzurpare, și-a atribuit calitatea de nepoată, după care a pătruns în locuință și a îngurgitat victima, substituindu-i-se în pat.

Astfel a indus-o în eroare pe minora care, ajungând la locul sinistrului, a purtat un dialog cu pretinsa bunică, arătându-se interesată de modificările intervenite în constituția bătrânei, respectiv ochii, mâinile și gura foarte mari. Apropiindu-se pentru a studia îndeaproape aceste aspecte, minora a fost, la rândul ei, sechestrată prin deglutiție.

Organele noastre de poliție, prin mijloace specifice, au reușit să rezolve cazul cu succes. Concret: agentul Păduraru a procedat la descarcerarea victimelor, acționând în urma unui apel la serviciul de urgență 112 primit cu nici două sute de ani în urmă.