Senatorii i-au luat mirul lui Șova

Susțin că este un test simplu, care, în final, va genera următorul înțeles: oricâtă disperare va produce nesimțirea, infinită și revoltătoare, la un anumit moment, cu timpul și cu faptele, ea va căpăta „valențele” unui episod grotesc și umilitor.

Căutându-vă, atent, prin memorie, nu se poate să nu regăsiți vibrația indignării și a revoltei produse de bâlciul „miluirii parlamentare”, în cazul senatorului Dan Șova.

Sigur, nu pentru că fostul ministru al Marilor Proiecte ar fi fost mai rău, în fapte, cuget și simțiri, decât alți parlamentari de teapa sa. Nu pentru că faptele sale ar fi fost și mai revoltătoare decât ale acelora. Nu pentru că el, omul, ar fi avut un trecut mai tenebros, mai pestilențial, mai odios.

Nu! Ci doar pentru că, un astfel de spectacol absurd, inițiat, spre totala noastră bulversare, chiar în Senatul României, la 15 ani de la „debutul” în timp al celui de-al doilea mileniu – d.H., ne-a violat bunul simț, sub toate formele și în toate pozițiile. Ne-a lovit în educație, în stare, în stomac, în bun-simțul de care mai dispunem noi, ca oameni, ca români și creștini. Ne-a descumpănit, sufletește.

Ca să percepeți profunzimea penibilului în care ne aflăm, ia să vedem ce spune Biserica despre mir și miruire!

„Prin varietatea componentelor sale, simbolizează felurimea darurilor și puterilor Sfântului Duh, care se împărtășesc credincioșilor prin ungere și pun în lucrare virtuțile creștine. Sfântul Mir este, în același timp, semnul și pecetea lui Hristos (în limba greacă Hristos înseamnă „uns”), care fac din el o pavăză duhovnicească a trupului și mijloc de mântuire a sufletului.

Un lucru deosebit de important care trebuie precizat în legătură cu Sfântul și Marele Mir este faptul că acesta nu se întrebuințează decât în trei situații: la săvârșirea Tainei Mirungerii, atunci când o prevăd regulile tipiconale, adică imediat după săvârșirea Tainei Botezului și la primirea celor de alte confesiuni creștine la Ortodoxie, dacă aceștia au primit Botezul în numele Sfintei Treimi sau dacă un ortodox, trecând la altă confesiune, revine la Ortodoxie, la sfințirea sau resfințirea unei biserici și la sfințirea antimiselor. În afară de aceste trei slujbe, nu este îngăduit ca Sfântul Mir să fie întrebuințat„.

Scoborârea acestui gest, în esența lui, de o sfințenie fără cusur, m-a îngrozit. Înțelegeam că oamenii aceștia, lipsiți de măsura lui Dumnezeu, invocau providența să pogoare, prin văgăuna lor din cap, asupra păcătosului, spre a-și împlini  emnul și pecetea, spălându-l pe Șova de minciună și lăcomie, apărându-l de cântarul legii, justificându-i lipsa de demnitate.

Și, dacă atunci, lipsa de respect față de mersul justiției în statul de drept, a unora dintre colegii săi, lăsa impresia penibilă că mirul lui Hristos poate unge mecanismele corupției – salvându-i, astfel, pe „miruiții” de conjunctură -, declarația recentă a lui Liviu Dragnea schimbă, total, perspectiva.

Liderul PSD a anunțat că social-democrații vor lăsa, de această dată, justiția să-și urmeze cursul, în conjunctura în care DNA a cerut, din nou, ridicare imunității parlamentare a lui Dan Șova, într-un alt dosar de corupție.

Ce s-a întâmplat cu Dragnea, PSD și, onor Senatul României, de par să fi revenit la normalitate, asta este o altă discuție.

Eu urmez povestea mea și spun – pe cât de revoltător a fost circul miruirii lui Șova, în primăvară, atunci când unii dintre senatori păreau a face parte dintr-o șleahtă imbatabilă de escroci, pe atât de grotesc, de inutil și de umilitor arată el astăzi, când se dovedește că Dumnezeu nu bate cu parul. Poate, cel mult, cu mirul…

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU