Sfântul Prafului de Pușcă

Dacă vreodată voi reuși să evadez din bordel, dacă voi putea scăpa vreodată din adorata mea patrie, Republica Caterinca (n-am găsit altă cacofonie), am o singură țintă: Sant”Angelo della Polvere.

…O insuliță în Laguna Venețiană pe care cred că nimeni nu se mai ostenește s-o pună pe hartă – o pulberărie abandonată.

Odată a fost acolo o mănăstire benedictină, apoi o mănăstire carmelită, apoi un un incendiu a mistuit tot. Odoarele s-au transformat în cenușă. Cenușa a gemut câteva secole, apoi a urlat și urletul s-a transformat în praf de pușcă.

Nu știu cine a fost Sant”Angelo – sfânt sau înger. Dar dacă a eșuat prin părțile locului, iar astăzi moaștele lui scufundate păzesc pulberăria, e pentru mine icoana patetică a neputinței.

Scriu toate astea la sfârșitul unei zile năuce, când în cabina mea de sub puntea acestui bordel năvălesc, ca altădată în cabina lui Vasco da Gama, toate mirosurile – tutun de pipă, ceai, rom, cearceafuri umede, ulei de candelă, haine vechi, pulbere jilavă și deznădejde.