Și evreii pot fi antisemiți

Publicat: 28 11. 2016, 23:49

Reproducând cea mai simplă definiție a antisemitismului – a-i urî pe evrei, pentru că sunt evrei – Dr. Gerstenfeld califică, totuși, ca nonsens ideea că un evreu nu poate fi antisemit.
 
Figura de antisemit pe care își concentrează analiza e a muzicianului Gilad Atzmon, saxofonist de jazz (unul dintre cei mai importanți din Marea Britanie), și critic dezlănțuit al sionismului (preponderent al celui ateu) și al statului evreu în care s-a născut. Atzmon a avut curajul să califice politica israeliană față de palestinieni drept genocid. Autor al mai multor cărți controversate, e considerat de Dr. Gerstenfeld drept unul dintre cei mai mari incitatori evrei anti-evrei.

Pe lângă alte nume pe care le furnizează – între care și al lui George Soros, cunoscut antisionist, cu o atitudine constant critică față de liderii israelieni (Gilad Atzmon îl detestă și el, numindu-l constant „oligarhul evreu”) – se află Max Blumenthal, care consideră că statul evreu e un stat nazist. Însă cele mai dure reproșuri nu i se aduc de regulă lui Max, ci tatălui său, Sidney Blumenthal (fiindcă nu s-a dezis de fiu), consilierul și prietenul de familie al doamnei Clinton, care a jucat un rol important pe vremea când Hillary a fost secretar de stat. Între mailurile sale date publicității există și câteva conversații cu Sidney Blumenthal, care o sfătuiește cum să abordeze problematica israeliană, cu citate din ceea ce Dr. Gerstenfeld numește evrei antisemiți. Un singur exemplu, comentat cu delicii, luna trecută, de Rabbi Shmuel Boteach, evreu american ortodox, foarte prezent pe scena publică: Rabbi Shmuley citează, ca argument pentru ipocrizia doamnei Clinton în relațiile cu israelienii – cărora, în campania electorală le-a făcut o curte asiduă – un mail al lui Sidney din noiembrie 2010, în care linkuiește o postare cu iz antisemit de pe blogul fiului său, Marx. Mai ales răspunsul pe care i-l trimite Hillary îl interesează pe Rabbi: „Un fragment foarte inteligent  – ca de obicei”.

Citind analiza lui Manfred Gerstenfeld (puțin convingătoare), mi-am amintit, de spusele lui Amos Oz: „Iubesc Israelul, dar nu-mi place foarte mult”.

Am preferat mereu să-l ascult pe Gilad Atzmon cântând: