Simona pune în genunchi „cămilele bum-bum”

Această secvență este emblema semifinalei de la Madrid câștigată de Simona Halep. Vreme de mai bine de o oră, puternica stângace Petra Kvitova, campioană la Wimbledon, a făcut groapă în zgură cu serviciul și a izbit pe forehand și backhand cu explozia și forța unui boxer de categorie grea. Mi s-a strâns inima pentru Mangusta noastră mică. Simona însă, tot ca în box, a demonstrat calitatea excepțională a atâtor mari campioni: a știut să încaseze și să rămână în picioare. N-a lăsat nimic fără luptă, a recuperat un număr impresionant de mingi disperate, Kvitova fiind silită des să lovească o dată, de două ori în plus pentru a câștiga punctul.  Servind și foarte bine, Simona nu a pierdut primul set, l-a câștigat Kvitova prin curajosul ei joc agresiv, dar nu l-a câștigat 6-2 sau 6-3, cât  spera, ci 7-6, cu un efort considerabil.

Acest efort nu a întârziat să o coste. La 3-1 pentru ea în setul 2, cehoaica s-a scurs în zgură. Picioarele i s-au îngreunat, s-a dus tot mai greu la minge. Calmă și sigură pe ea aidoma lui Cassius Clay după 8 reprize de apărare în corzi în fața „barosului” Foreman, Simona a câștigat 11 ghemuri, pierzând doar 2.

Aproape la fel a învins-o în optimile de la Madrid pe Sabine Lisicki, tot înaltă, tot puternică, tot cu servicii bombă și forehand strong la risc. Și poate s-o îngenuncheze în finală și pe a patra (dacă o socotim și pe Ana Ivanovici) „cămilă bum-bum”, cu adevărat marea Maria Sharapova (respir ușurat că nu o întâlnește pe subțirica vicleană Radwanska, capabilă s-o aducă la fileu cu stopuri, singura situație în care Simona nu prea știe ce să facă cu mingea).

Imensa dragoste de tenis, pentru care a fost capabilă să-și taie sânii, bucuria cu care joacă fiecare turneu, fiecare meci, fiecare minge îngemănată cu psihicul ei stabil ca un hopa-mitică, o duc pe Simona Halep spre un destin de legendă a tenisului românesc și mondial.