„Temeți-vă de surzenia care vă face să nu auziți vocea poporului vostru!”

Aflat astăzi la Palermo, pentru a comemora un sfert de veac de când Mafia siciliană a asasinat un Fericit al Bisericii, pe părintele Iosif Puglisi, Papa Francisc a rostit una dintre fulminantele sale omilii.

A vorbit despre dăruire și egoism: „Egoismul e un anestezic puternic. Această cale sfârșește întotdeauna rău – finalmente, rămâi singur, cu un gol lăuntric. Sfârșitul egoiștilor este trist – goi pe dinlăuntru, singuri, înconjurați doar de cei care așteaptă să-i moștenească”. Cine trăiește pentru sine, a spus, își pierde întreaga viață, iar cel care dăruiește găsește, asemenea unui învingător, sensul vieții.

A vorbit despre bieții oameni care adună comori pe pământ, despre „diavolul din buzunare” și „logica portofelului”: „Pe cât ai, pe atât ai mai vrea – o dependență urâtă, ca un drog. Cine se umflă de lucruri, pleznește”.

A vorbit despre martirul comemorat, care a murit zâmbind: „Părintele Iosif a fost lipsit de apărare, însă zâmbetul său transmitea tăria lui Dumnezeu. Nu un fulger orbitor, ci o lumină  care sfredelește lăuntrul și luminează inima – lumina iubirii, a dăruirii, a slujirii. Avem nevoie de cât mai mulți preoți ai zâmbetului. Avem nevoie de creștini ai zâmbetului, nu pentru că ar fi superficiali, ci pentru că sunt bogați de slava lui Dumnezeu, de bucuria lui Dumnezeu, fiindcă ei cred în iubire și trăiesc ca să slujească. Tocmai în dăruirea vieții se află bucuria”.

A vorbit despre „populismul” creștin, îndemnându-i pe puternicii acestei lumi să-l practice: „Simțiți viața oamenilor din jurul vostru, nevoile lor, ascultați-vă poporul. Temeți-vă de surzenia care vă face să nu auziți vocea poporului vostru. Acesta este singurul populism posibil: a-ți asculta poporul, a-ți sluji poporul, fără a răcni, fără a acuza, fără a isca scandaluri”.