Tocurile ambasadorului american la ONU

Premierul Netanyahu a trimis un mesaj video, iar președintele Trump l-a trimis pe vicepreședintele Pence. Nici unul n-a avut interesul să se arate în persoană. Primul, îmbufnat că Administrația Trump i-a cerut s-o lase, totuși, mai moale, cu construcțiile ilegale, cel de-al doilea îmbufnat că la precedenta  conferință, la care a participat în calitate de candidat la președinție, a cam sărit calul cu criticile la Obama (numindu-l „cel mai rău lucru care i s-a întâmplat vreodată Israelului”), iar organizatorii au fost obligați (doamna Clinton călărea sondajele) să se cam dezică de el.
 
Ovaționată de aproximativ 20.000 de participanți, vedeta conferinței a fost Nimrata (Nikki) Haley, noul ambasador american la ONU, care a înlocuit-o, în 27 ianuarie, pe Samantha Power. Doamna Haley (indiană sikh de origine, de unde și minunatul ei prenume) e cunoscută lobby-ului israelian, de pe vremea când era guvernator al Carolinei de Sud (2011-2017), ca o aprigă susținătoare a regimului de la Ierusalim. În urmă cu două luni, când și-a preluat postul la Națiunile Unite, a declarat că și-a fixat ca obiectiv nu susținerea pozițiilor tării pe care o reprezintă, ci lupta împotriva prejudecăților care planează asupra statului evreu.

În speech-ul de ieri, era de presupus că doamna ambasador se va dezlănțui și, totuși, declarațiile excelenței sale au întrecut toate așteptările. Cu un limbaj mult prea colorat, Nikki Haley a ridicat asistența în picioare (voci din sală au strigat chiar că îl au în față pe viitorul președinte al Americii):

„Astăzi e un nou șerif în oraș! (domnia sa la ONU, n.m.). Zilele în care Israelul era muștruluit la Națiunile Unite s-au încheiat (referire la zecile de Rezoluții privind tratamentul acordat palestinienilor, n.m.). Port tocuri. Nu e o declarație referitoare la modă. E fiindcă, dacă văd ceva greșit, vom lovi cu piciorul de fiecare dată! (..) Când s-a adoptat  Rezoluția 2334 (pe 23 decembrie anul trecut, condamnând coloniile israeliene din Cisiordania și Ierusalimul de Est, cu ajutorul neprețuit al Statelor Unite, Administrația Obama refuzând atunci să-și exercite  dreptul de veto, n.m.) țara întreagă a simțit un șut în stomac! (…). Noi nu avem un prieten mai măreț ca Israelul!”.

Referindu-se la boicotul pe care l-a condus personal, în Consilul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, împotriva raportului intocmit de profesorul Richard Falk, care acuza Israelul că ar fi „un regim de apartheid”, „vinovat de dominație rasială”, doamna ambasador a ținut, o dată în plus, să se dea în stambă: „Ne-au testat din nou, iar acest raport ridicol, raportul Falk, a fost retras. Nu știu cine e tipul (fost profesor emerit de drept internațional la Univeristatea Princeton și, până în 2014,  raportor special al ONU pentru drepturile omului în teritoriile palestinene ocupate, n.m.), dar are serioase probleme!”.

Doamna Haley a ținut-o așa încă preț de câteva minute, în aplauze și urale, atenționând Iranul că liderii americani vor sta cu ochi de uliu pe el, atenționând țările care nu sunt favorabile Israelului la Națiunile Unite că vor fi ținute minte.

După un astel de discurs deșănțat, va fi foarte greu ca Statele Unite să-și mențină credibilitatea de mediator al păcii israeliano-palestiniene.