Traian Băsescu – șeful USL și al guvernului

Publicat: 18 12. 2013, 21:09
Actualizat: 29 07. 2014, 19:20

Exact așa a arătat președintele Băsescu în ochii publicului după ce a ieșit să anunțe că lasă bugetul să treacă. V. Ponta și-a agățat acciza de coadă (coada de pisuin, pisic plus porc, apud Băsescu) și a ieșit de la Cotroceni cu zisa coadă între picioare.

După care, T. Băsescu s-a instalat, magistral, la pupitru și a explicat că bugetul se face cum zice el, nu cum cârdășise Ponta cu FMI și UE.
Așa se întâmplă când ești prost – cazul domnului Ponta. Căci, ce este prostia? Între altele, incapacitatea de a calcula consecințele acțiunilor tale.

Dacă V. Ponta își făcea socoteala că poate să reziste în fața lui Băsescu, atunci lua acciza în brațe și mergea cu ea până la capăt. Dacă nu, nici n-o pomenea. A ales să se repeadă cu capul înainte, ca să se retragă acum dând cu ceafa de zid.

În urma acestei lovituri terapeutice în țeastă, a priceput totuși ceva – că trebuie să țină seama de Băsescu în tot ce-l așteaptă anul viitor.

Și în raport cu Crin Antonescu, Ponta s-a comportat prostește: Dacă voiau să respingă candidatul PNL pentru șefia TVR, pesediștii rămâneau și votau împotrivă, nu o ștergeau din sală pentru ca acum premierul să pretindă că nu știe ce s-a întâmplat la Parlament. Adică nu își controlează propriul partid?!

Traian Băsescu a încheiat apoteotic vorbirea de la Cotroceni răspunzând unei întrebări privitoare la partea de care ar fi în ruperea USL: „Vedeți-vă de treabă, USL nu se rupe. Sunt niște șicanări, dar nu se rupe niciun USL.”

Carevasăzică, după zile în șir în care Ponta și Antonescu se pocnesc reciproc, se fac mincinoși, își întorc spatele, ei și ai lor, iar televiziunile titrează desființarea USL ca și făcută, T. Băsescu anunță zâmbind, olimpian, ca un adevărat Zeus, că știe el mai bine ce e cu USL. Îi transformă astfel pe Ponta și Antonescu în niște vici mai mici, care își bat joc de milioanele de votanți USL de acum un an.

Traian Băsescu rămâne cel mai dibaci exploatator al zăcămintelor de prostie, care se află nu doar în josul, dar, mai cu seamă, în susul statului român.