Trăiască președintele! (Istoria ca farsă)

Stau în buncărul meu, tapetat cu hărți ale Orientului Mijlociu, ca un stat major, plin de fel de fel de bilețele, pe care azi mi le scriu atât de concis, încât mâine fac eforturi să le înțeleg, adaug zilnic pe o listă cu zeci de cuvinte câte un sinonim arab pentru „apă”, urmăresc textele din ceasloave ca Sherlock Holmes, cu lupa, și mă întreb: cine naiba a zis „Istoria se repetă. Prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă”?

Zbârnâie în mintea mea niște răspunsuri și procedez prin eliminare. Captain Băse? N-are el timp de farafastâcuri! Conduce submarinul România și se opintește să-l scoată din imersiune, la vedeală, de câte ori  trebuie să-l arate oaspeților străini. În ultimele câteva zile, a fost chiar foarte ocupat – a dat două ordine patriotice contradictorii femeilor: 1) să facă copii și 2) să devină președinte. De ce să se apuce mai întâi?

A spus-o Crin Antonescu? Nu cred. Deși e istoric, și ar fi putut. Dar a fost prea absorbit să dezlege alte integrame istorice: p-alea cu Hitler și referendumurile. Între noi fie vorba, câte a făcut Hitler toate i-au ieșit – de la ăla cu comasarea funcțiilor, până la anexarea Renaniei. (O să-mi spuneți că Daniel Barbu nu e Goebbels). Crin ar face mai bine să se gândească, înainte de-a da drumul plebiscitului cu noua Constituție, la De Gaulle, care pe un referendum, ca pe derdeluș, a alunecat de la putere. E drept că a făcut-o fiindcă a avut prostul gust de a-și ține cuvântul.

„Istoria se repetă. Prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă”…. A spus-o madam Tatoiu? Înainte sau după ce și-a „reînnoit jurămintele”?

Poate că a spus-o Gigi Becali, cât a mai apucat. Fraza s-ar fi potrivit cu jilțul de pe care-și face el declarațiile – ăla daurit din palatul lui Aușnit (n-am vrut să fac o rimă, ci să vă informez al cui era palatul pe care l-a văcsuit Războinicul Luminii).

O fi spus-o ministrul Stroe. Și, chiar dacă n-a spus-o, o trăiește, săracul.

Mi-ar fi plăcut s-o spună Ponta. Aș fi avut încredere că barem citează fără să schimbe o iotă.

De fapt, altceva mă frământă. Femei președinte? În pașalâcul nostru? Si, în cazul când s-ar întâmpla minunea, punem mai multe să păzească cucuveaua de la Cotroceni (trăiască președintele!) sau alegem una și bună? O damă bună.

E prea complicată realitatea românească, prea e dată-n praștie, ca să nu mă întorc în buncărașul meu și să continuu să desenez cuvinte, de la dreapta la stânga…