Trump și Netanyahu se străduiesc să scape de cadavrul politic al lui Khashoggi

Publicat: 13 12. 2018, 20:01
Actualizat: 09 01. 2020, 02:29

Nu mi-au trebuit aptitudini de prezicător să înțeleg că, după asasinatul de la Istanbul din 2 octombrie, vor urma eforturi diplomatice susținute, la Casa Albă și în Cabinetul Netanyahu, de tranșare politică a cadavrului, de ascundere a urmelor și mai ales de scoatere din ecuație a celui care l-a comandat: prințul moștenitor Muhammad bin Salman (MBS), liderul de facto al Arabiei Saudite.

Pe de o parte, președintele Donald J. Trump – deși informat de CIA despre împrejurările și principalul vinovat de asasinarea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi – refuză să atingă Regatul saudit cu umbra vreunei sancțiuni, cum ar fi făcut-o cu oricare alt stat, și caută să-l protejeze pe prietenul ginerelui său, argumentând că nu dorește ca America să piardă sutele de milioane de dolari din contractele cu armament recent încheiate.

Dinspre partea sa, premierul Benjamin Netanyahu scoate la înaintare obișnuitele-i sofisme etice. Într-adevăr, a declarat ieri jurnaliștilor străini la reuniunea anuală, asasinarea lui Khashoggi a fost „oribilă”, dar trebuie pusă în balanță cu stabilitatea globală. Dacă Arabia Saudită se destabilizează, lumea întreagă se clatină.

Cu alte cuvinte, trebuie scăpat repede de cadavrul politic al lui Jamal Khashoggi. Acesta trebuie să înceteze să mai bântuie interesele geopolitice ale Statelor Unite și Israelului, în fața a ceea ce Trump și Netanyahu au identificat ca fiind dușmanul lor comun și al întregii lumi: Iranul.

Și, la urma-urmei, conform propagandei Riyadh-ului, susținută de Administrația de la Washington și de Ierusalim, acest Khashoggi a fost într-o vreme un apropiat al cercurilor de putere saudite, apoi s-a înhăitat cu Frații Musulmani, deci își cam merita soarta. Cât privește tânărul și promițătorul dictator Muhammad bin Salman, partenerul strategic din Golf, a avut oricum destule remușcări din cauză că n-a reușit să scape mai inteligent și mai discret de jurnalist, nu e nevoie să fie stresat. Conduce și încearcă să reformeze (având alături un biet rege bolnav de Alzheimer) un stat în care execuțiile publice par a se mai fi rărit, mai are destul petrol, cumpără armament la greu (inclusiv înaltă tehnologie de la israelieni, cu care l-ar fi spionat și pe Khashoggi), a lăsat-o mai ușor cu sprijinul palestinienilor…

E fascinant de urmărit cum raționalitatea lui Netanyahu se combină cu pulsiunile lui Trump în încercarea de a justifica nejustificabilul.