Tudorel, out! Se pregătește Vio?
Tudorel Toader, un domn profesor universitar care s-a crezut, zilnic, în aula Universității din Iași, predând cursuri de drept – cu tonul, intonația, expresivitatea magistrului față cu studenții săi, răbdători și curioși la deznodămintele fatale -, a fost pus, astăzi, la colțul istoriei, din câteva puncte de vedere: profesional (e greu să-ți redobândești credibilitatea unui cadru didactic neimplicat politic, după mersul pe sârmă între interesele politice, pe care l-ai practicat), politic (dacă va mai fi cazul unei astfel de activități, în viitor, câtă vreme, încercând să profiți de conjunctură, faci promisiuni (bune sau rele, acestea au fost, inițial, făcute, pentru ca, ulterior, schimbând paradigma, să eșuezi într-un puseu de verticalitate prefăcută), social (vezi unele încercări de a profita de puterea funcției ocupate, în scopul realizării unor interese personale).
Sigur că, la prima vedere, pare să fi fost pus în genunchi, pe coji de nucă, de toți cei pe care i-a servit: în primul rând de PSD, conducerea partidului fiind revoltată de lipsa sa de predictibilitate (că tot e la modă), în rezolvarea problemelor propuse de conducere și asumate de către preopinent – reiese asta din declarații și din votul în CEx;
de liderul și de unii dintre conducătorii ALDE, partid care l-a propus pentru preluarea portofoliului Justiției;
de șefa guvernului în exercițiu, Viorica Dăncilă, care, nu numai că l-a lăsat din brațe – așa cum a creat impresia că l-ar fi luat, în ultima perioadă -, dar i-a mai și cerut demisia, în direct, după ședința Comitetului Executiv, nevoită să facă asta inclusiv cu intenția de a masca o nouă confuzie apărută într-un discurs în care a încurcat „demiterea” cu „demisia” (N.B. Toader susține că premierul nu i-ar fi cerut, oficial, demisia).
Una peste alta, pare că toate „astrele” politicii autohtone s-au aliniat, deodată, împotriva ministrului, blocându-l astfel, în eclipsă.
E posibil ca fiecare dintre cei amintiți să fi pus umărul la deteriorarea imaginii lui Toader, tocmai acum când ministrul se pregătise să facă o figură, și mai frumoasă, inclusiv în perspectivă estetică.
Adevărul este însă acela despre care am mai vorbit: Tudorel Toader este singurul care ar fi trebuit să-și gestioneze cum se cuvine datele și performanțele propriei personalități – demers ratat cu asupra de măsură.
De ce?! Poate pentru că a vrut mai mult de la o soartă care, ca să fim sinceri, nu-i fusese prea potrivnică, până în urmă cu doi ani; poate pentru că s-a grăbit să urce pe cai mai mari decât i-au permis hățurile avute la dispoziție; poate pentru că a subestimat „voința de a face lucrurile, până la capăt, dar cu mâna altora”, a decidenților politici; în ultimă instanță, pentru că, poate, s-a crezut mai îndemânatic la subtilitatea jocului de-a alba-neagra, decât toți aceștia.
Oricum ar fi, figura nu i-a reușit, Tudorel Toader fiind nevoit să tragă după el, de astăzi, ca pe o conservă zornăitoare pe caldarâm, eșecul.
P.S. Nu că aș instiga-o la revoltă, dar, astăzi, Viorica Dăncilă a ratat șansa politică de a nu deveni, într-un viitor oarecare, clona feminină a fostului ministru al Justiției.
Liviu Dragnea n-o să uite, vreo secundă, partea ei de nesupunere în cazul blocării emiterii OUG pe justiție. Iar despre asta o să vină vorba, când nimeni nu se va gândi.
Nici viitorul Vioricăi nu mai e la fel de predictibil precum a fost…