Turcia – încă o carte câștigătoare pentru Putin

Recep Tayyip ErdoÄŸan dă interviuri la foc automat, repovestește  noaptea de pomină, subliniind pericolul de moarte în care s-a aflat, sugerând că primejdia n-a trecut, că ar mai exista puciști în libertate, care – călare pe cele 42 de elicoptere militare care lipsesc (știre diseminată prin de-acum celebrul CNN turc) – ar atenta din nou la ordinea de stat.

Acest meșteșug de propagandă, prin care strecoară teroarea în sufletele civilor și al doamnei Mogherini, e menit să justifice  arestările și epurările masive. Cu inegalabilă harismă, plimbă spectrul pedepsei cu moartea (abolită în 2004, de hatârul UE) pe sub ochii îngroziți ai oficiaililor de la Bruxelles.

Pentru cei 51,79 la sută dintre turci, câți l-au votat, Sultanul e demult un erou. Deceniul de prosperitate 2003-2013 i-a scos pe mulți din foame. Cei care nu l-au votat sunt paralizați de groază.

Unde se va opri? Nu pot aresta sau epura optzeci de milioane. Nici nu va fi nevoie – visul său e să facă din Turcia republică prezidențială. Coșmarul acestor zile îi va împlini visul.

„E un semn de la Dumnezeu!” a exclamat și Hitler, în februarie 1933, văzând cum arde clădirea Reichstagului, căruia îi dăduse foc. „E un semn de la Dumnezeu! Dacă acest foc, după cum cred, se va dovedi că este mâna comuniștilor,  nimic nu ne va putea opri să zdrobim acest parazit criminal cu un pumn de fier”. (Episodul mă tot urmărește, din dimineața de 16 iulie).

Apropo de pumn: strângând de pe acum într-un singur pumn cele trei puteri – Legislativă, Executivă și Judiciară – ErdoÄŸan se încruntă înspre America.

Halal să-i fie! Lui Putin i-au intrat, numai în ultimele săptămâni, două cărți câștigătoare: Brexitul și Turcia. O așteaptă pe a treia: Trump.