Un avertisment cu părul vâlvoi
Cele trei ceasuri rele au fost cedate de Trump adversarilor săi.
Trump e rezultatul verificabil al derivei la dreapta a republicanilor. Tolerarea a tot felul de discursuri nefericit-conspiraționiste opoziția nevrotică si fara nuanțe pe care i-au facut-o lui Obama, l-a facut pe „The Donald” posibil.
Cum să ameninți ca lași milioane de oameni fără asigurare medicală? Cum să îți arogi fără niciun fel de nuanțe dreptul de a interzice femeilor să dispună de corpul lor? Sunt întrebări la care Partidul Republican a preferat să nu răspundă, conducerea sa alegând să își depoziteze speranțele în candidați lipsiți de energie și inspirație ca Jeb Bush și Marco Rubio.
Paradoxal cumva, Trump nu e extremist. Nu e răspunsul unui electorat speriat de „stângism”, ci al unui electorat exasperat. De fapt, republicanii care îl votează pe Trump sunt enervați de retorica fără conținut a liderilor formali ai partidului. Consecința? Acești oameni sunt dispuși să participe conștient la un fel de farsă gigantică în care candidatul schimbă ocheade peste masa cu electoratul, spre exasperarea mai-marilor partidului.
Donald Trump e non-ideologic, și marele sau atu e că nu se teme nici de controverse, nici de ridicol. E amoral și, cum zice americanul, stă cu privirea pe minge. Va face ce crede că e necesar pentru a câștiga. Va jigni și va fi curtenitor, va amenința și va trimite bezele, va face bancuri bune sau va fi ofensiv dincolo de limita admisă.
Însă, dincolo de toate acestea, Trump e, în esență, un negociator care, foarte probabil, nu va aplica mai nimic din toate amenințările cu care tot sperie lumea. Puțin probabil să interzică accesul musulmanilor în America, și mai puțin probabil să construiască un gigantic zid la granița de sud și să îi oblige pe mexicani să îl plătească. Asta ca să dau doar câteva exemple.
Dacă vreodată va fi președinte, așteptați-vă mai degrabă la un Reagan decât la Hitler. Și Reagan era un fost entertainer, iar pe parcursul mandatelor a ajuns aproape un sfânt în sinaxarul republican. Și Reagan promitea să stea ferm la dreapta pentru ca la întâlnirea cu guvernarea reală să se mute discret spre centru. Tind să cred că Trump va urma aceeași cale, dacă va avea ocazia..
Maleabilitatea de azi a candidatului Trump arată că pentru el e importantă victoria. Iar în istoria recentă a Americii nu se cunosc cazuri în care un președinte să fi amenințat grav sistemul democratic fără ca mecanismele de apărare să nu fi intervenit. Tind să cred că dl Trump știe asta și sunt destul de sigur că sistemul functioneaza corect. Linia de apărare nu a fost ruptă.
Trump? Trump nu e decât hârtia de turnesol a politicii făcute cu spatele la electorat și atât. Nu e Mussolini și nici trimisul Satanei. Un soi de avertisment cu parul vâlvoi.
Teodor Tiță este redactor șef al mediafax.ro