Vizită privată. Hai, pa! Mă întorc repede

Răspunsul a venit, firește, tot de pe facebook (Pe agenda prim ministrului României de pe site-ul oficial al Guvernului scrie elocvent: „Nu există evenimente publice programate în această zi”; nu există până pe 15 aprilie, lucru de înțeles, pentru că Victor Ponta trebuie să-și coreleze programul cu cel al televiziunilor. Putea să atârne însă vreunul dintre distinșii consilierii grafomani măcar un anunț: „Vizită privată. Hai, pa! Mă întorc repede”). 

Nu vă mai fierb, iată răspunsul la toate: „Doua zile speciale in Ierusalim inainte de Sarbatori! Si o oportunitate sa beneficiem de ospitalitatea Familiei Netanyahu, un cunoscator si admirator al Romaniei (asa realizez ca viata de premier in tara noastra este foarte usoara in comparatie cu altii)„. Am reprodus cu copy-paste, inclusiv licențele poetice.

Devine brusc clar ceea ce părea, de vineri până astăzi, o compunere elegiacă cu bufeuri vindicative (cine sunt jurnaliștii fascisto-comunistoizi? vrem să ne putem căuta pe o listă, ca să răsuflăm ușurați). Premierul voia, într-adevăr să-și anunțe retragerea, dar nu din politică ci de la bocetele baronilor PSD tocmai la HaKotel HaMa’aravi –  Zidul de Apus al Templului de la Ierusalim, căruia noi, creștinii, îi mai spunem și Zidul Plângerii. Acolo unde sălășluiește Shehina (Prezența Divină), motiv pentru care, scrie în Talmud, zidul n-a putut fi surpat niciodată. Acolo unde oamenii obișnuiesc să-și scrie dorințele pe bucățele de hârtie, pe care le strecoară între pietrele zidului, iar rugile le sunt îndeplinite, fiindcă Zidul de Apus e cel mai aproape de Porțile Cerului.

Ce dorință și-o fi pus Ponta? Nu i-a fost ușor: să se termine odată societatea comunisto-securistă a ultimilor 10 ani? (citat din memorie). Să se stârpească presa fascisto-comunistoidă? (aici ar fi trebuit, totuși, să dea niște nume, să nu lase publicul mofluz și neinformat; oricum prima parte a sintagmei, aia cu „fascisto”, o să-l deconcerteze rău pe Bibi). Să se spulbere ca pleava abuzurile, persecuțiile politice, calomniile, nedreptățile, trădările, dezamăgirile? (în ordinea enumerată vineri pe facebook). Să-și smulgă mascații măștile? Să nu mai suspine baronii?

Vizita privată a familiei Ponta la familia Netanyahu, înainte de Pesah (15-22 aprilie), m-a surprins plăcut. Obosit și îmbătrânit înainte de vreme, cum mărturisea, Victor al nostru ar putea să învețe de la Bibi al lor că, dacă ai apucat să declari ca ești terminat la 40 de ani, riști ca până la 120 să nu mai pupi Palatul Victoria decât la Ziua Porților Deschise. Câte și mai câte alte lucruri utile ar putea învăța Victor de la Bibi. Și invers, ținând seama că președintele Israelului, ales de Knesset (Parlament) pentru un mandat de 7 ani, venerabilul nonagenar Shimon Peres, care-și va încheia misiunea anul acesta, n-are nici puterea, nici năbădăile jucătorului de la București.

Cred că, după plecarea lui Victor, Bibi o să vorbească singur: „viața de premier în țara noastră este foarte ușoară”…