Zvârcolirile digitale ale președintelui Trump – izvor de inspirație pentru conspiraționiști

Se înmulțesc informațiile care probează că în Siria, în Duma Ghutei, pe 7 aprilie, a avut loc un atac chimic. Dar e încă greu de dovedit că atacul aparține sirienilor lui Bashar al-Assad, încurajați de rușii lui Putin.

Și oficialii de la Damasc, și oficialii de la Kremlin continuă să nege vehement că acțiunea abominabilă le-ar aparține. Însă, cu toate că au zona sub control, nu aduc nici o dovadă în sprijinul afirmațiilor. Singurul argument în favoarea acestora ar fi că, dacă sunt vinovați, au întreprins un demers nu doar inutil, ci sinucigaș. N-ar fi avut deloc nevoie să gazeze populația (între care mulți copii), ca să îndepărteze ultimul cuib de jihadiști anti-regim. Pe de altă parte, de șapte ani în Siria, toate părțile în conflict s-au dedat la atrocități de nedescris, astfel încât ce-ar mai fi contat una în plus.

Pentru că accesul unor experți independenți e dificil oricum, iar controversele din ultima întrunire a Consiliului de Securitate l-a îngreunat și mai mult, adevărul despre atacul chimic de la Duma nu va ieși curând la iveală (președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat că deține dovezile vinovăției armatei lui al-Assad, dar întârzie să le facă publice). În urmă cu câteva ore, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, împachetase diplomatic o solicitare: „Apelăm la regimul sirian și la susținătorii săi să permită accesul deplin și fără obstacole pentru asistență medicală și monitorizare internațională”.

Dacă atacul chimic s-a produs din aer, cum relatează martorii și cum relevă urmele de pe acoperișuri, poate fi pus pe seama regimului de la Damasc – așa-numiți rebeli au de toate în afara aparatelor de zbor.  

Prședintele Donald J. Trump s-a trezit astăzi cu noaptea-n cap (se poate obiecta că și ieri la prânz era tot cu noaptea-n cap) și a dat-o la întors: „N-am spus niciodată când va avea loc un atac asupra Siriei. S-ar putea să fie foarte curând sau deloc foarte curând!”. (Rușii au fost de-a dreptul finuți când au numit ieșirile compulsive ale președintelui Statelor Unite „diplomația Twitterului”).

Tweeturile președintelui american  sunt izvor nesecat și inspirație pentru conspiraționiști. Unii leagă strans recentele declarațiile ale lui Donald Trump despre retragerea din Siria, cu dezamăgirea israelienilor și cu atacul chimic, apărut tocmai la timp ca să întoarcă decizia. Alții sunt convinși că tragedia de la  Duma e înscenarea jihadiștilor sponsorizați de Arabia Saudită (ultimul cuib „rebel” care mai rămăsese prin Ghuta). În sfârșit, nu puțini consideră că ar fi vorba despre blestemul lui John McCain, supranumit „Îngerul Morții”, care – pe unde trece,  adunând profituri complexului militar-industrial –  se întâmplă câte o nenorocire (doar că bietul McCain n-a mai fost în Siria din februarie anul trecut).

Lăsând poveștile la o parte, ce nu se întreabă niciodată președintele celei mai mari puteri din lume, după ce tweetuie copios, e „ce urmează după”.