Cum au pus umărul procurorii DNA la prăbușirea jocurilor de noroc din România. „Ne-au arestat toți clienții VIP din cazinouri: Pe Gigi, pe Giovanni, pe Mișu Vlasov! Pe toți!”

Publicat: 06 06. 2014, 18:13
Actualizat: 29 07. 2014, 16:56

„1500 de euro pentru doamna Rașela”. Vorbele, rostite aproape în șoaptă, de un domn respectabil în costum, răzbat fără emoții prin geamul blindat al casieriei, din spatele căruia o tânără s-a și apucat să numere cu dexteritate 15 bancnote verzui de 100 de euro. Deasupra geamului blindat, ochiul roșu al unei camere de supraveghere monitorizează, indiscret, întreaga scenă. La câțiva metri distanță, la masa de joc, o doamnă căruntă se pune pe construit mici turnulețe de plastic, alcătuite din diverse jetoane colorate. „No more bets„, anunță crupierul, în timp ce bila albă țăcăne haotic pe suprafața roții de la ruletă.

E sâmbătă seara, după ora 21, iar cazinoul de la parterul hotelului Marriott este deja plin de clienți: câțiva zeci de împătimiți ai jocurilor de noroc, majoritatea bărbați de 30-40 de ani, cu o slăbiciune aparte pentru tricourile imprimate, blugii de firmă cu tururi joase și pantofii sport. Statistic, universul mai este populat, pe alocuri, de câte un personaj din categoria „doamna Rașela” sau – la polul opus – de un pachet de mușchi, cu fața bronzată, brăzdată de o cicatrice care se întinde de la ureche până aproape de buze. Acestea sunt doar excepțiile.

„E ridicol ce s-a întâmplat”. Specialiștii au rămas fără cuvinte după partidele lui Halep

Mai toți clienții de aici zac înfipți, aproape încremeniți  în scaunele înalte de la mesele de joc. Când se mișcă, o fac doar din mâini: atunci când beau, fumează, sau când manevrează fisele pe masă: absolut toți au mania de a construi turnulețe din plastic. Retrași în spate, la mesele de poker, alți clienți, aparent siguri pe ei, pufăie la unison din niște trabucuri, atent monitorizați de o mână de domnișoare înalte și cochete. Printre toți, manevrează cu dexteritate picolițe cu fuste negre și pantofi cu toc, în timp ce cară non-stop tăvi cu băuturi și cafele. Dintr-un separeu, se aude zgomot de tacâmuri și farfurii: sunt clienții care înfulecă grăbiți din bunătățile culinare oferite de cazinou. Mâncarea și băutura gratis reprezintă, probabil, singurul câștig sigur de care se vor bucura la finalul serii. Iar singura lor consolare ar putea fi aceea că până și cazinoul va fi pe pierdere, la finalul serii.

„Este un business mort!”, declară Sorin Constantinescu, președintele Asociației Organizatorilor de Cazinouri din România (AOCR). „Din cauza crizei, care încă nu s-a terminat, și pentru că nu sunt bani cash pe piață”, adaugă președintele AOCR. Stă pe un scaun situat într-un colț strategic al sălii, de unde poate observa activitatea de la aproape toate mesele.

La început, a fost criza. Dublată, conform spuselor lui Constantinescu, de legislația proastă. Și triplată apoi, de lupta anticorupție. Cea care a și dat, de altfel, lovitura de grație acestui sector. „Nu mai sunt clienții! Ne-a arestat DNA-ul toți clienții VIP: Pe Gigi, pe Giovanni, pe Mișu Vlasov! Pe toți!  Am rămas fără clienți!”. Până să fie arestați, ei erau „high-roller„-ii din cazinourile românești. Jucau și, mai ales, pierdeau. „Pierdeau sume mari”, spune Constantinescu. „De ordinul milioanelor de euro. Într-o seară! De către un singur personaj!”, adaugă el, fără a nominaliza, însă, respectiva persoană.

Jucătorii de acum abia dacă se mai încumetă să piardă 50 de euro pe seară. Comparativ, în 2008, clienții jucau, în medie, între 250 și 300 de euro pe seară. „Acum, în țară, mai avem opt cazinouri: unul în Timișoara, unul în Brașov și șase în București: la Marriott, la Hilton, la Radisson, cel de la Novotel,  cel de la Inter și al șaselea e cel de la Howard Johnson. Șase în București și, cu două din provincie, opt!” Comparativ, în 2007, în România erau 37 de cazinouri: 17 în București și 20 în provinicie.

„Taxele sunt foarte mari: 5000 de euro pe masă, pe lună, niște sume imense”, spune Constantinescu. Nu poți să ai un cazino în București fără cheltuieli de minimum 400 de mii de euro pe lună. E foarte greu să acoperi. Toată lumea e ori pe zero, ori pe pierdere mică”.

În căutarea banilor pierduți

Cu toate acestea, România rămâne singura țară din Uniunea Europeană unde singura modalitate de plată acceptată în cazinouri o reprezintă banii „cash”. În restul țărilor UE, e acceptată plata cu cardul, ceea ce în cazul sălilor de jocuri din România nu este încă posibil. La noi, încă mai sunt valabile scenele cu jucători care aruncă – la propriu – cu bani pe masă. „Asta e o prostie, pentru că încurajează spălarea de bani”, spune președintele AOCR. Pe lângă aceste lucru, măsura face imposibilă determinarea câștigului unui jucător și, implicit, impozitarea acestui câștig.

În prezent, legislația prevede o taxă de 25% aplicată veniturilor din jocuri de noroc. Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) – instituția care reglementează această piață – admite că „această prevedere este inaplicabilă” în cazul câștigurilor obținute la cazinou și că, până în acest moment, statul nu a reușit să colecteze niciun leu din această taxă.

„Când intrați într-un cazinou, cu o sumă de, să zicem, 10 mii de euro, jucați o mie de euro la masă și vă dați seama că trebuie să mergeți la o întâlnire. Mergeți și vă răscumpărați jetoanele în bani: ați intrat cu 10 mii, ați pierdut o mie și vă luați înapoi restul de bani. Acei 9 mii, de fapt, nu sunt câștigul dumneavoastră. Ei sunt banii dumneavoastră”, spune Cristinela Odeta Nestor, președintele ONJN. Ce se întâmplă, însă, cu mia de euro pierdută de jucător? „Acei o mie de euro pe care îi obține cazinoul sunt venitul cazinoului, iar agentul economic e impozitat exact ca o societate comercială. Nu e o problemă”, spune Odeta Nestor. „Nu există nici în Europa, în momentul ăsta, o reținere la sursă a acestui impozit”, adaugă președinta ONJN.

Reținerea la sursă a acestui impozit este posibilă, momentan, doar la tombole, jackpot-uri și pariuri. „În general, la cele tipărite pe carton, unde se vede clar cu cât ați participat la joc”, explică Sorin Constantinescu. „De exemplu, am luat un carton de 10 lei, am câștigat 1000. Diferența e de 990 de lei și se impozitează”, spune președintele AOCR. „ În schimb, seara, cazinoul e plin. Fiecare client cumpără jetoane direct la masa de joc.  Dumneavoastră veniți de acasă cu 5000 de euro. Îi schimbați, jucați 7 ore, după care rămâneți cu 3000 de euro. Mergeți la casă. Ce să fac? Să vă rețin impozit dintr-o pierdere?”

Conform acestei logici, lucrurile se complică și mai mult, în situația în care un client iese din cazinou pe plus. Dacă el câștigă, de exemplu, 1 000 de euro, reprezentanții cazinoului nu au cum să știe acest lucru, spune Constantinescu. „Problema e că eu nu știu dacă dumneavoastră câștigați sau pierdeți. Dumneavoastră cumpărați jetoanele de la masa de joc sau băgați banii direct în păcănele. Când faceți cash-out nu știu câți bani ați băgat, ca să fac diferența între cât ați băgat și cât ați scos, ca să determin câștigul. Ar trebui să angajez câte un contabil să stea lângă fiecare client și să calculeze cu câți bani a intrat și cu câți a ieșit”, spune el.

„Dacă o să câștig 1 milion, unde merg cu ei în pungă? La Otopeni?”

Iar statul român merge pe încredere. Mai exact, reprezentanții guvernului speră ca românii să fie oameni cinstiți și să declare eventualul câștig în declarația de venit. „În acel moment, ești obligat, există obligația, prin Codul Fiscal, să-ți declari veniturile din România, prin declaratia 201, o dată pe an, trebuie să-ți declari venituri din alte tipuri de activități”, spune Odeta Nestor, de la ONJN.

„Nu se merge pe încredere, se merge pe obligație, pe lege. E Cod Fiscal, e obligația jucătorului să-și declare veniturile din jocuri de noroc”. ANAF nu cunoaște, momentan, numărul de cetățeni români care și-au declarat aceste venituri în 2013. „În conformitate cu prevederile legii nr. 571/2003 din Codul Fiscal, veniturile sub formă de premii și veniturile din jocuri de noroc se impun prin reținerea la sursă, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revenind plătitorilor de venituri”, este singurul răspuns venit de la ANAF, în legătură cu această problemă. Nici reprezentanții ONJN nu cunosc aceste cifre. „Nu v-am putea spune și nici nu am făcut o solicitare la ANAF. Știm că e o problemă, încercăm, totuși, să o corectăm”, spune Cristinela Odeta Nestor.

„Nici turiștii nu mai vin în cazinouri, din cauza legislației”, spune Constantinescu. „Banii pe care i-ar câștiga aici, trebuie să-i dăm cash. Și atunci, omul zice: > Eu nu pot să-i dau dovadă scrisă să meargă la Otopeni, să arate că banii au fost câștigați la cazinou, pentru că intră sub incidența legii spălării banilor”, spune reprezentantul AOCR. „E o aberație, o prostie, să nu lași omul să-și transfere banii prin bancă. Uite, de exemplu, eu am fost la Las Vegas.

Nimeni nu venea acolo cu bani cash mai mult de 2-3000 de dolari. Restul – jucătorii mici – își transferau bani în contul cazinoului, cazinoul îi confirma că au intrat banii, ei primeau jetoane de banii respectivi. În situația când câștigau mai mulți bani decât depuseseră în contul cazinoului, li se transferau banii în contul lor personal. Nu ieșeau de acolo cu sacoșele de bani”, spune Cosntantinescu. „Asta e problema cu turiștii. Nu putem aduce turiști. De exemplu, sunt foarte multe țări unde s-a interzis complet fumatul. Clienții avizi s-au reorientat spre alte țări unde au voie să fumeze”, adaugă el. În România, încă se mai fumează în cazinouri. Dar nu sunt nici turiști, nici clienți.

Ce spun statisticile: Piața jocurilor de noroc, în scădere față de 2009

Conform datelor ANAF, în anul 2013, au fost colectați la buget peste 724 de milioane de lei, din taxarea jocurilor de noroc. Peste 650 de milioane provin din „taxe pentru organizarea și exploatarea jocurilor de noroc”, restul din taxa de timbru social și „impozitul pe veniturile obținute din jocuri de noroc”.

În prezent, în România, pe lângă cele opt cazinouri „live”, mai sunt licențiați, de către ONJN, 11 organizatori cu 14 săli autorizate pentru exploatarea jocurilor de noroc de tip bingo.  De asemenea, sunt autorizați 22 de organizatori cu 22 sisteme pentru exploatarea jocurilor de noroc tip „pariuri în cotă fixă”. Numărul operatorilor licențiați pentru activitatea de jocuri tip „slot machines” („păcănele”) este de 421 organizatori, cu 65 280 autorizații . În cazul jocurilor de noroc caracteristice cluburilor de poker, există 20 de organizatori licențiați, cu 25  de săli autorizate.

Piața jocurilor de noroc din România a avut o valoare de 657 de milioane de euro în 2012 (în creștere cu 2% față de 2011), iar numărul de angajați ai companiilor care activează pe piața de profil este de 24.500, arată un studiu realizat de firma de audit și consultanță fiscală PricewaterhouseCoopers (PwC) România. În această evaluare intră operatorii de aparate de tip slot-machine, organizatorii de pariuri în cotă fixă (unde intră, de exemplu, cei care organizează pariuri sportive) sau cei care organizează alte tipuri de jocuri (loteria, bingo etc.).

În același timp, „piața jocurilor de noroc a înregistrat o scădere față de anul 2009, când legislația a impus o limitare a numărului de aparate pe operator. 2009 a fost singurul an în care piața a scăzut, de la 813 milioane de euro la 642 milioane de euro în 2010, după care a revenit pe creștere. În 2012, valoarea pieței a fost de 657 de milioane de euro, în creștere cu 2% față de anul anterior”, a spus Bogdan Belciu, partener pe servicii de consultanță pentru management în cadrul PwC și autor al studiului, citat de Ziarul Financiar.

Studiul PwC a făcut o evaluare a industriei prin calcularea venitului brut din jocuri de noroc (gross gaming revenue- în engleză), care rezultă din diferența dintre totalul încasărilor obținute de firmele de pe această piață și plățile totale făcute ca premii pentru câștigători. O altă evaluare a industriei jocurilor de noroc se poate face și prin suma cifrelor de afaceri realizate de toți jucătorii din industrie și care, potrivit unor estimări realizate de revista Business Magazin, ar avea o valoare de 1,3 miliarde de euro pe an.

(Mihnea Lazăr)