Cum a „îndreptat” un primar cea mai bogată comună în infracțiuni silvice. „Le dau de muncă tot ce se poate”

Publicat: 30 11. 2016, 20:20

Nimeni nu știe cât s-a furat din pădurile comunei Dumitrița, una dintre cele mai spectaculoase păduri din Bistrița-Năsăud, și altădată locul preferat de vânătoare al lui Nicolae Ceaușescu. Deși valoarea pagubelor rămâne o necunoscută, ceea ce se știe este faptul că sătenii din Budacu de Sus, unul dintre cele trei sate ale comunei, sunt campioni absoluți la dosare penale, la condamnări și amenzi aplicate de autorități pentru furtul masiv de lemne.

„În ultima perioadă hoții de lemne s-au liniștit. Am schimbat șeful de ocol, am întărit paza și mai mult, oamenii au început să asculte. Consătenii văd acest lucru și chiar mă întreabă de multe ori cum am reușit să îi conving. Vorba bună face mult. E drept, sunt și situații disperate, pe care le înțelegem și pe care încercăm să le ajutăm și le dăm lemne de foc de la primărie”, a povestit, pentru Mediafax, primarul comunei Dumitrița, Ilie Vasile Uchrenciuc.

Concret, edilul a profitat de numărul enorm de oameni pe care instanța i-a obligat să presteze mii de ore de muncă în folosul comunității și a reușit să îi mobilizeze și să îi implice în viața satului.

„Le dau de muncă tot ce se poate – de la curățat șanțurile, la cosit, la făcut curat în comună – tot ce e de muncă și nu mai am așa multe probleme cu ei. Oamenii au înțeles și sper să se rezolve și problema furturilor de lemn în timp”, a detaliat Uchrenciuc.

„Cu multă muncă și implicare, se poate”, a subliniat acesta.

Procurorii bistrițeni au trimis în judecată, în ultimii ani, peste 200 de persoane care au fost prinse în timp ce furau lemne din pădurile județului. Lor li se adaugă alte câteva sute care au primit amenzi. Pe rolul judecătoriei Bistrița, din cele 363 de dosare înregistrate în ultimii zece ani, 238 sunt ale localnicilor din Dumitrița. În plus, în ultimii doi ani, aproape 120 de persoane care au fost amendate pentru furturile de masă lemnoasă din păduri au scăpat de închisoare, fiind obligați, însă, să muncească în folosul comunității.