Fumatul nu cauzează doar cancer și boli cardiace. Pielea este afectată de acest obicei nociv

Publicat: 24 11. 2017, 16:53

Fumatul este implicat în apariția cancerului, bolilor cardiace și pulmonare grave, dar este asociat și cu îmbătrânirea prematură a pielii, întârzierea epitelizării plăgilor, apariția infecțiilor, precum și cu agravarea a numeroase boli dermatologice, cum ar fi psoriazisul, hidrosadenita supurativă, a bolilor vasculare sau a lupusului eritematos cutanat.
Studiile au arătat că fumatorii sunt mai des afectați de boli inflamatorii, inclusiv acnee, comparativ cu nefumătorii.

Medicii dermatologi Dana Popoiu și Proca Ancuța explică pentru CSID cum își pune amprenta fumatul asupra tenului.

„Tutunul produce stres oxidativ la nivel celular. Astfel, la nivelul țesuturilor ajunge o cantitate insuficientă de oxigen, generând ischemie și ocluzie vasculară. În cadrul procesului metabolic sunt generate metaloproteinaze ( MMP-1) și alte enzime care degradează colagenul.

Înlocuitorii nicotinici ai țigaretelor (guma de mestecat, comprimatele, plasturii, țigările electronice etc) au efecte mai puțin nocive asupra pielii, deși nicotina produce vasoconstricție și accelerează îmbătrânirea cutanată”, precizează medicul Dana Popoiu.

Tutunul are multiple efecte nocive la nivelul țesutului cutanat și al mucoaselor:

1. Pielea unui fumător este mult mai ridată decât cea a unui nefumator, chiar dacă au aceeași vârstă. Ridurile din jurul ochiilor (laba gâștii) și ridurile periorale (liniile din jurul buzelor) sunt mult mai numerose și mai accentuate. Apar cearcăne pigmentate, iar culoarea pielii este neuniformă, pătată, cu tente gri-gălbui și telangiectazii (vase mici de sânge). În general, pielea feței este mai uscată, are un aspect tern, devitalizat și lipsit de strălucire.

2. Fumatul întârzie vindecarea rănilor, crește riscul de infectare a plăgilor, de respingere a grefelor, de necrozare a țesuturilor și de formare a cheagurilor de sânge. Fumatul contribuie la dezvoltarea și persistența ulcerului piciorului, în special a celui arterial și a calcifilaxiei.

Citește continuarea în CSID!