Casele moștenite ar putea fi impozitate ca un al doilea imobil, după o perioadă de 6 luni – 1 an

Publicat: 13 09. 2012, 14:32
Actualizat: 20 03. 2019, 21:06

Casele moștenite, care în prezent nu sunt tratate fiscal ca o a doua locuință, ar putea fi reconsiderate și incluse în taxarea pentru proprietăți multiple, într-un termen de 6 luni – 1 an de la succesiune, afirmă secretarul de stat în MFP Liviu Voinea, argumentând că urmașii au opțiunea vânzării, informează Mediafax.

Oficialul Ministerului Finanțelor a arătat că se urmărește o reformă a impozitării proprietății, care are în vedere extinderea bazei de taxare prin eliminarea excepțiilor și un accent mai puternic pe principiu solidarității, ceea ce înseamnă că proprietățile multiple vor fi impozitate și mai mult decât până în prezent.

El a dat ca exemplu de exceptare de la impozitare piscinele din proprietățile individuale.

„La fel, moștenirile sunt scoase din calculul impozitului pe proprietăți multiple. La a doua casă trebuie să plătești impozit cu 65% mai mari decât la prima, dar dacă imobilul se moștenește, nu se aplică această regulă. Înțeleg că dacă ai moștenit-o nu e un act de voință, nu înseamnă că ai avut banii să o cumperi, dar îți dau un timp, 6 luni – 1 an, în care trebuie să faci o alegere. Dacă o păstrezi trebuie să plătești impozit ca pentru a doua casă, dacă nu să o vinzi”, a explicat Voinea.

Potrivit Codului Fiscal, persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu și cu 300% pentru a treia clădire și următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

În cazul deținerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcție de ordinea în care proprietățile au fost dobândite, așa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.

În cazul populației, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,1% la valaoarea impozabilă a clădirii, care se stabilește în funcție de tipul clădirii, rangul localității și zona în care se situează imobilul.