Radiografia unei toamne electorale în Europa: Serbia, Bulgaria și Spania își reconfigurează viitorul politic la urne

Europa traversează o toamnă marcată de o reconfigurare profundă a raportului de forțe politice în trei state europene cheie. Serbia, Bulgaria și Spania se confruntă în această perioadă cu scrutine cruciale, definite de o polarizare politică extremă și de un val masiv de nemulțumire în rândul cetățenilor.

În timp ce sârbii și bulgarii sunt chemați la urne chiar în acest weekend într-o înfruntare directă între vechile elite politice și noile mișcări de reformă, Spania se pregătește pentru o lună noiembrie decisivă, în care sondajele anunță o prăbușire a stângii aflate la guvernare și o ascensiune istorică a taberei conservatoare și de extremă dreapta.

Serbia

Alegerile parlamentare de duminică sunt văzute ca un adevărat referendum asupra regimului lui Aleksandar Vučić, după 14 ani în care partidul său a dominat țara. Aceste alegeri sunt considerate un moment de cotitură după doi ani de proteste constante declanșate de colapsul gării din Novi Sad din 2024 și acuzații extinse de corupție. În tot acest timp, tinerii au decis să facă tranziția direct de la megafoane la buletinele de vot, unde încearcă să capitalizeze furia publică legată de deteriorarea statului de drept și blocarea aderării Serbiei la UE.

Adevărata bătălie se dă între partidul de guvernământ SNS (Partidul Progresist Sârb) și Liga Studențească, o mișcare reformatoare formată din mediul academic și susținută puternic de tineri.

Pentru a opri ascensiunea opoziției, președintele Vučić a recurs la o strategie riscantă. Acesta a demisionat surprinzător din funcție la sfârșitul lunii septembrie pentru a conduce personal lista parlamentară a SNS și a candida pentru funcția de prim-ministru. După ce a urmat două mandate prezidențiale, constituțional, nu mai poate candida pentru al treilea. Prin urmare, acesta a prins ocazia de a rămâne în politică din postura de șef al executivului.

Strategia sa pare să funcționeze pe moment conform trendului electoral urmărit de PolitPro. Alianța guvernamentală condusă de SNS menține prima poziție cu o intenție de vot de aproximativ 46,8%, urmată îndeaproape de Liga Studențească, care este creditată cu 40,6%. La mare distanță, pe locul trei, se află social-democrații, care au o intenție de vot de doar 3,3%.

Aproximativ 6,45 milioane de sârbi vor avea de ales 250 de membri ai parlamentului pe 25 octombrie. Bătălia principală se duce între două partide cu opinii complet diferite în ceea ce privește apartenența la UE, relațiile cu Rusia și Kosovo și direcția politică a Serbiei.

Campania electorală a fost una marcată de tensiuni politice, dar și diplomatice, cu acuzații de imixtiune străină. Nu din partea Rusiei, ci a statului vecin, Croația. Serbia a trimis o notă de protest Croației cu privire la o presupusă interferență în afacerile sale politice interne și în campania electorală, a relatat miercuri presa locală.

SNS a fost forța dominantă în coalițiile de guvernare sârbe din 2012, iar campania electorală a pus accent pe stabilitatea politică, dezvoltarea infrastructurii, creșterea economică și investițiile continue. În același timp, Liga Studenților mizează pe responsabilitate politică, statul de drept și reformele menite să consolideze instituțiile publice.

Bulgaria

După ani de instabilitate politică și șase scrutinuri consecutive, alegerile parlamentare anticipate din 19 aprilie anul acesta au oferit o majoritate absolută partidului Bulgaria Progresistă, condus de fostul președinte Rumen Radev. Cu toate acestea, echilibrul politic este testat din nou în acest weekend în cadrul alegerilor prezidențiale. Prima rundă de vot va avea loc pe 25 octombrie, urmată de un posibil tur de scrutin pe 1 noiembrie.

Cursa s-a îngustat la o confruntare directă între actualul președinte interimar Iliana Yotova, susținută de partidul de guvernământ Bulgaria Progresistă, cu o retorică adesea percepută ca fiind îngăduitoare față de Rusia, și Andrei Gyurov, fost premier interimar susținut de partidele din opoziția pro-occidentală.

Analiștii sunt de părere că aceste alegeri vor dezvălui dacă Sofia își menține cursul euro-atlantic sau adoptă o abordare mai prudentă față de Rusia, pe măsură ce se intensifică preocupările legate de securitatea Mării Negre.

Potrivit ultimului sondaj publicat de Alpha Research pe 23 octombrie, Yotova se află în avantaj cu 41,1% din opțiunile de vot, urmată de Gyurov la mare distanță cu 28,3%. Spre deosebire de restul statelor europene, tendința politică din Bulgaria este opusă celei de pe continent. În timp ce în Europa partidele de dreapta și de extremă dreapta se află pe val și ocupă primele poziții în sondajele de opinie, în Bulgaria stânga deține un avantaj uriaș.

Alegerile sunt puternic umbrite de războiul din Ucraina și de incidentele din ultima perioadă din Marea Neagră. Recentele atacuri cu drone asupra a patru nave comerciale din zonele maritime ale Bulgariei au devenit o problemă deosebit de importantă în campania prezidențială. În acest context, guvernul bulgar a fost aspru criticat de opoziția pro-occidentală pentru reacția slabă și pentru refuzul miniștrilor de a numi explicit Rusia ca fiind autorul probabil al acestor atacuri cu drone.

Actualul președinte interimar, Iliana Yotova, susținută de premierul Rumen Radev și de partidul său, promovează o retorică moderată față de Moscova, în timp ce contracandidatul ei cere o aliniere totală și fermă la deciziile NATO și UE.

Conform Constituției bulgare, guvernul conduce politica externă, în timp ce președintele reprezintă statul pe plan internațional și are responsabilități legate de apărare și securitate națională. Aceste responsabilități conferă președinției influență asupra mesajelor diplomatice, priorităților de apărare și poziției publice a țării cu privire la evoluțiile internaționale.

De la preluarea mandatului în luna mai, guvernul condus de Rumen Radev, fostul președinte al țării, a oprit livrările militare către Ucraina în urma a 13 pachete de ajutoare, s-a retras din Coaliția Voluntarilor în iulie și s-a opus celui de-al 21-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei.

Spania

Premierul Pedro Sánchez a convocat alegeri generale anticipate pentru ambele camere ale Parlamentului pe 29 noiembrie, după eșecul unor politici majore privind locuințele și pe fondul protestelor publice.

Sánchez a fost forțat să dizolve Parlamentul după eșecul răsunător al legilor sale privind plafonarea prețurilor la locuințe și gestionarea chiriilor, fapt ce a scos în stradă sute de mii de spanioli. De asemenea, Sánchez depinde critic de voturile partidului separatist catalan Junts, iar această dependență a forțat adoptarea unei legi controversate de amnistie pentru liderii secesioniști, o mutare care a revoltat electoratul de centru și a erodat masiv sprijinul pentru socialiști înainte de criza chiriilor.

Alberto Núñez Feijóo, liderul opoziției de centru-dreapta, se prezintă drept candidatul „stabilității și moderației economice”, promițând anularea taxelor speciale introduse de stânga.

Din urmă vine puternic Santiago Abascal, liderul extremei drepte și al partidului Vox, care își bazează creșterea politică pe o retorică ultranaționalistă, antiimigrație, axată pe criza migranților din Ceuta și pe opoziția totală față de politicile de gen și climatice ale stângii.

Potrivit sondajelor de opinie centralizate de PolitPro, Partidul Popular de centru-dreapta conduce în preferințele electorale cu 31,8%, în timp ce partidul socialist PSOE se află pe locul al doilea cu 26,4%, iar formațiunea de extremă dreaptă Vox înregistrează o creștere solidă, ajungând la aproape 19%.

Spania se îndreaptă cu pași repezi spre primul guvern de coaliție din istoria sa modernă care va include extrema dreaptă. Actualul bloc guvernamental format din PSOE și Sumar cumulează doar 37,7% în sondaje, ceea ce înseamnă că Spania se va îndrepta, cel mai probabil, spre o schimbare de guvern, fiind așteptate negocieri pentru o majoritate de dreapta între PP și Vox.

Miza scrutinului este uriașă, iar bătălia se dă pentru ocuparea a 350 de locuri în Congresul Deputaților și 209 în Senat. Pentru a putea guverna, o alianță are nevoie de 176 de mandate în Congres. Potrivit ultimelor calcule, tabăra PP și Vox va putea obține chiar o majoritate confortabilă de peste 190-200 de locuri.