Blocada energetică impusă de Donald Trump a adus națiunea insulară în pragul colapsului. Totuși, Beijingul și Moscova încearcă să ajute Havana să treacă peste această „furtună”. Blocada energetică s-a transformat în principalul instrument de presiune folosit de Washington împotriva regimului cubanez. Spre deosebire de alte măsuri coercitive, restricțiile privind hidrocarburile afectează în mod direct capacitatea țării de a funcționa. În ultimă instanță, au dus la întreruperi repetate și lungi de energie electrică la nivel național.
Eficacitatea blocadei depinde de capacitatea Washingtonului de a descuraja alte state să furnizeze Havanei resursele de care are nevoie, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
China a devenit din ce în ce mai importantă, în special prin proiectele de energie regenerabilă.
În lunile august și septembrie, Beijingul a livrat 10.000 de sisteme de energie solară destinate gospodăriilor rurale, unităților sanitare și altor instituții publice cubaneze.
O livrare similară a avut loc în noiembrie 2025, fiind destinatp să furnizeze energie comunităților izolate de uraganul Melissa.
Livrările au completat rolul Chinei în construcția de noi parcuri solare, inclusiv 15 instalații cu o capacitate combinată de 85 MW și un proiect de 200 MW care încorporează stocarea energiei (cererea maximă de energie din Cuba poate fi de aproximativ 3.000 MW).
Cooperarea servește, de asemenea, obiectivelor industriale și tehnologice mai ample ale Chinei. Extinderea globală a energiei regenerabile face parte dintr-o strategie avansată prin inițiative precum Made in China 2025 și China Standards 2035.
Acestea vizează poziționarea Beijingului ca actor central în tehnologiile avansate și în stabilirea standardelor internaționale.
A contribui la reducerea vulnerabilității energetice a Cubei înseamnă și limitarea eficacității unuia dintre principalele instrumente de presiune ale Washingtonului. Pentru China este importantă păstrarea stabilității unui aliat strategic din Caraibe.
Abordarea Rusiei este diferită. Moscova a condamnat în repetate rânduri restricțiile SUA. Și-a reafirmat disponibilitatea de a sprijini Havana, dar asistența sa materială a fost mai limitată și neregulată.
Cea mai semnificativă evoluție a avut loc la sfârșitul lunii martie. Petrolierul rusesc Anatoly Kolodkin a sosit în Matanzas, transportând aproximativ 100.000 de tone metrice de țiței.
Cu toate acestea, după câteva săptămâni pe mare, nava și-a schimbat cursul la sfârșitul lunii mai și s-a îndepărtat de Cuba fără a finaliza livrarea.
Presiunea americană asupra transporturilor maritime de petrol a crescut, inclusiv prin confiscarea petrolierului Marinera, sub pavilion rusesc , care încercase să eludeze restricțiile impuse petrolului venezuelean.
Moscova a optat pentru o strategie de sprijin selectiv. A încercat, în același timp să evite ca Havana să devină o altă sursă de confruntare directă cu Washingtonul.
Recenta „apropiere” dintre Trump și Vladimir Putin cântărește mult în întreaga ecuație.
Cooperarea energetică dintre China, Rusia și Cuba implică o varietate de instrumente, orizonturi de timp și constrângeri.
Dar strategiile alese de Moscova și Beijing vizează conservarea viabilității unui regim care continuă să servească drept punct de sprijin pentru interesele lor în America Latină, se mai arată în analiza CEPA.