Cum va afecta regiunea acordul dintre Pakistan, Turcia și Arabia Saudită. Noua alianță, motiv de îngrijorare pentru Israel?

În luna august, Arabia Saudită, Turcia și Pakistanul au semnat la Mecca un acord comun de apărare. Pactul va funcționa pe principiul NATO.  Un atac asupra oricăreia dintre cele trei țări va fi considerat un atac asupra tuturor. Ideea unui NATO „arab” sau „islamic” a fost discutată de mai mulți ani. Totuși, încercările anterioare nu s-au dezvoltat în alianțe de apărare complete.

Alianța de acum a apărut pe fundalul confruntării dintre SUA și Iran. Numai că obiectivul său nu este războiul cu Teheranul, spune Marianna Belenkaya, expertă în Orientul Mijlociu.

• Alianța nu este destinată acțiunilor militare, ci descurajării altor jucători regionali, inclusiv Israelul.
• Perspectiva este un motiv de îngrijorare la Ierusalim, notează experta într-o analiză publicată de The Insider.

Acordul de la Mecca

Într-o declarație comună, cei trei lideri au precizat că „un atac armat asupra oricăreia dintre cele trei țări va fi considerat un atac asupra tuturor participanților la acord”.

În cadrul alianței va fi înființat un comitet ministerial după modelul NATO, împreună cu un secretariat cu sediul în Arabia Saudită.

• Țările intenționează să organizeze exerciții militare comune, să dezvolte arme și să introducă diverse tehnologii.
• În același timp, părțile nu urmăresc să înlocuiască nicio alianță existentă.
• Parteneriatul lor trilateral nu le obligă să se retragă din alte blocuri sau acorduri.

Documentul nu a fost încă făcut public. Detaliile sale sunt cunoscute doar din declarațiile țărilor participante.

Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a comparat acordul cu articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord din 1949. Articolul a oferit fundamentul juridic pentru NATO.

Donald Trump și limitarea influenței Iranului

Propunerea de a crea o Alianță Strategică pentru Orientul Mijlociu (MESA), a apărut în timpul primului mandat al lui Donald Trump. Ar fi fost formată din cele șase state ale CCG, plus Egiptul și Iordania.

„Limitarea influenței Iranului a fost unul dintre principalele sale obiective.

Dar proiectul nu s-a dezvoltat niciodată într-o structură completă.

• Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrainul au adoptat cea mai dură poziție față de Teheran.
• Qatarul, Kuweitul și Omanul au preferat să mențină deschise canalele de comunicare/
• Egiptul și Iordania nu doreau ca alianța să devină un mecanism de confruntare militară cu Iranul.

Aceste diferențe au fost agravate de criza din Qatar, de o luptă pentru conducere și de disputele privind operațiunile generale ale noii organizații”, mai scrie autoarea analizei.

O alianță mai flexibilă

Noul „Acord de la Mecca” este alcătuit din doar trei țări. Asta face ca alianța să fie mai flexibilă și, prin urmare, mai sustenabilă.

Totuși, parteneriatul dintre Pakistan, Turcia și Arabia Saudită este abia suficient pentru a justifica numirea alianței ca un „NATO arab”, cel puțin deocamdată.

Cairo, la fel ca mulți alți actori regionali, își dorește, în mod firesc, un răspuns la întrebarea: împotriva cui ne unim? Răspunsul că noua alianță nu are un adversar specific nu rezolvă prea bine problema, consideră autoarea analizei.

• Uniunea Sovietică nu a fost, de asemenea, menționată ca inamic în Tratatul Atlanticului de Nord din 1949.
• Contextul istoric al creării NATO nu a lăsat nicio îndoială că alianța a fost formată în primul rând ca un mecanism de descurajare a expansiunii sovietice în Europa.

Nu există încă o astfel de claritate în cazul Acordului de la Mecca.

• Arabia Saudită se concentrează în principal pe Iran și pe forțele indirecte aliniate cu Teheranul.
• Pentru Pakistan, India rămâne principalul său rival tradițional.
• Turcia vorbește din ce în ce mai mult despre amenințările care provin din puterea tot mai mare a Israelului.

„Una dintre condițiile succesului oricărei alianțe este identificarea unui inamic comun. Așadar, cine este inamicul țărilor din această alianță?”, întreabă politologul emiratez Abdulkhaleq Abdallah.

Israelul, precaut față de apropierea Riadului de Ankara și Islamabad

Pe parcursul celui mai recent război cu Iranul, Emiratele Arabe Unite au cerut în mod constant monarhiilor din Golf să se coordoneze mai strâns în materie de securitate.

„Nu avem altă alternativă decât să ne unim rândurile”, a subliniat consilierul prezidențial al Emiratelor Arabe Unite, Anwar Gargash, în iulie.

„În 2020, Emiratele Arabe Unite și Bahrain au fost primele țări care au aderat la Acordurile Abraham, urmate de Maroc și Sudan.

Acordurile nu au fost un tratat de apărare și au avut ca scop principal normalizarea relațiilor diplomatice și economice. Cu toate acestea, cooperarea în domeniul securității a fost o componentă importantă încă de la început.

• Administrația Trump a considerat procesul ca parte a unei restructurări mai ample a arhitecturii de securitate a regiunii, inclusiv pe fundalul confruntării sale cu Iranul.
• În acest context, Washingtonul a pus un accent deosebit pe normalizarea relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită.

Israelul este precaut față de apropierea Riadului de Ankara și Islamabad, ambele având relații tensionate cu Ierusalimul”, se mai arată în analiza publicată de The Insider.

Reacția Iranului

Teheranul a reacționat la noua alianță regională în termeni general pozitivi. Sau, scrie autoarea analizei, cel puțin a încercat să creeze această impresie.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat că „nu există niciun motiv de îngrijorare că pactul este îndreptat împotriva Iranului”.

„Dimpotrivă”, a spus el, „este un semn că cele trei țări au ajuns la concluzia că nu se pot baza pe angajamentele de securitate ale SUA”.

„Iranul depune eforturi pentru a convinge monarhiile din jurul Golfului Persic și alte țări arabe că prezența americană în această regiune nu le consolidează securitatea și apărarea. Nu își pot proteja bazele. Nu vă pot proteja și, de fapt, prezența lor provoacă chiar războiul pe care sperați să îl evitați”, a explicat Vali Nasr, profesor la Universitatea Johns Hopkins și specialist în Iran, într-un interviu acordat Financial Times.

„În opinia sa, Teheranul salută Acordul de la Mecca, deoarece înseamnă că SUA trebuie să concureze cu alte structuri de securitate din Golf pentru a rămâne relevante.

Nasr consideră că, chiar dacă noua alianță nu poate fi încă considerată un pact militar în toată regula, apariția sa demonstrează măsura în care îndoielile cu privire la fiabilitatea Statelor Unite ca garant al securității au devenit o preocupare serioasă”, încheie jurnalista Marianna Belenkaya.