INTERVIURILE GÂNDUL. Pictorul Ștefan Câlția, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Tu nu ești altceva decât o călătorie în această lume” (EXCLUSIVITATE)

Publicat: 25 05. 2020, 11:46
Actualizat: 26 05. 2020, 16:25

This browser does not support the video element.

Ștefan Câlția este invitatul Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a treia parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), pictorul vorbește despre vremurile moderne și cum își pune ele amprenta asupra noastră. Ancorat în tehnologie, artistul nu uită însă să tragă și un semnal de alarmă, legat de pierderea identității.

Cristina Stănciulescu: Cum ați caracteriza timpurile moderne?

Ștefan Câlția: Ce înseamnă modern? Ce înseamnă 50 de ani? Două vieți, 100 de ani? Nimica toată. Marile probleme sunt aceleași. Aceeași conversație între Maria și Mama Dochia e și acuma. S-a domolit. „E tot așa supărăcios cumnatu-tău?” „Tot așa”.

„Tu nu ești altceva decât o călătorie în această lume”

Cristina Stănciulescu: În lumea acesta modernă, acești oameni pe care îi pictați, cum se plimbă?

Ștefan Câlția: Nu mai cred în povestea asta…Ce înseamnă o viață? Poate să însemne mult în clipa când o trăim cu adevărat. Tu te înalți deasupra locului. Te încarci cu toate lucrurile astea. Poți să înțelegi mai mult pe cei care vor veni înspre tine. Tu nu ești altceva decât o călătorie în această lume. În aceste lucruri care s-au distanțat… „Dragu mamii nu e frumos să vorbești pe stradă, că te crede lumea nebun…” Nu mai vorbesc de scuipat, lăsat gunoaie pe jos.

Apropo… Eu cu un prieten de al meu sar gardul, copil, că am văzut că la vecinul au început să fie albaștri strugurii. Iese bătrânul din casă și noi dispărem. Seara, pe bancă la poartă, stăm cu toții. Moșul vine cu un coș cu câțiva struguri. „Mamă Dochie, am cules niște struguri buni, că au fost niște copii care au mâncat numai struguri acri”.

Niciodată nu am mai intrat în grădina moșului. E educația firească a unor oameni care trăiesc împreună.

Când ajungi să fii un om pierdut

Ce să zic eu când merg pe stradă? Să zic că sunt nebuni? Mă gândesc așa: Oare omul ăsta mai aude foșnetul frunzelor? Mai aude pe celălalt? Oare acum nu tot mai mult omul acesta nu devine mai străin? Devine o slugă a nimănui?

În lumea asta întâlnești oameni și familii care folosesc aceste instrumente cu grijă, cu măsură. Sunt niște lucruri extraordinare. Telefonul, să îl vezi pe celălalt. Dacă tu începi să trăiești doar prin imaginea telefonului, ești un om pierdut…

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!

INTERVIURILE GÂNDUL. Pictorul Ștefan Câlția, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A doua parte