Șefa Curții Constituționale a publicat o opinie separată care se opune deciziei CCR, cu privire la „amendamentul Fritz”

Cei trei judecători care s-au împotrivit deciziei de constituționalitate a „amendamentului Fritz” au scris o opinie separată, în care își prezintă argumentele. Printre semnatarii documentelui se află și șefa Curții Constituționale Elena-Simina Tănăsescu, care a avut o întâlnire secretă cu Bolojan, chiar înainte de votarea prevederii.

Judecătorii Curții Constituționale Române (CCR), Elena-Simina Tănăsescu, Laura-Iuliana Scântei și Dacian-Cosmin Dragoș susțin că amendamentul la Legea Integrității ar fi neconstituțional deoarece prevederile contestate impun aplicarea legii noi unor „fapte/raporturi juridice epuizate/consumate sub imperiul legii vechi”.

Raportul ANI privind incompatibilitatea sau conflictul de interese fusese deja emis și, după caz, confirmat definitiv de instanță.

În aceste condiții, susțin judecătorii, noua lege nu se limitează la a reglementa viitorul, ci intervine asupra unei situații juridice consumate și îi schimbă consecințele.

„Cu privire la normele tranzitorii și aplicarea unei noi sancțiuni la conflicte de interese sau incompatibilități constatate definitiv Art.X din legea supusă controlului de constituționalitate reglementează norme tranzitorii care au ca scop realizarea legăturii necesare între vechea și noua reglementare. Art.II pct.17, cu referire la art.25 alin.(2) și art.X alin.(1) și (2) din lege contravin principiului neretroactivității legii prevăzut de art.15 alin.(2) din Constituție”, au scris judecătorii.

„Tempus regit actum”: legea care se aplică este legea în vigoare când s-a întâmplat și judecat fapta

Judecătorii mizează pe cartea „neretroactivității”

Unul dintre argumentele centrale ale opiniei separate este principiul tempus regit actum – ideea că o situație juridică produce efectele prevăzute de legea aflată în vigoare la momentul constituirii sale. Mai exact magistrații contestă aspectul retroactiv legii, adică sancționarea unor fapte din trecut.

„Principiul neretroactivității legii reprezintă un corolar al principiului securității juridice și a fost exprimat încă din dreptul roman prin sintagma tempus regit actum. Acest principiu reprezintă o garanție fundamentala pentru cetățeni, protejându-i împotriva arbitrariului si a unui pericol care vine chiar din partea dreptului adoptat de stat.

Voința politică a unei societăți exprimată juridic prin legi poate fi aplicata doar pentru viitor, numai în acest mod fiind posibila si adaptarea conduitei cetățenilor la exigentele normelor juridice, precum și cunoașterea consecințelor juridice care pot decurge din legi ori din încălcarea lor.

„Acest principiu a devenit o tradiție constituțională comună nu doar pentru statele membre ale Uniunii Europene, ci și pentru toate statele democratice din lume. Consacrat la nivel constituțional în Constituția din 1991, principiul prevăzut de art.15 alin.(2) din Constituție a fost consistent explicat și permanent aplicat de Curtea Constituțională a României de la înființare și până la prezenta decizie.

Potrivit jurisprudenței constante și consolidate a Curții Constituționale, jurisdicția constituțională a clarificat sensul principiului neretroactivității legii, în concordanță cu alte norme și principii constituționale, precum principiul legalității, principiul securității juridice sau principiul statului de drept și a sancționat în mod consecvent prevederi ale legislației care retroactivau, potrivit sintezei jurisprudențiale de mai jos”, au scris cei trei judecători.

O lege nouă nu poate „desființa sau modifica situații juridice anterioare”

Judecătorii citează, de asemenea, decizii în care CCR a stabilit că o lege nouă nu poate „desființa sau modifica situații juridice anterioare”.

De asemenea, este invocată Decizia nr. 755/2014, potrivit căreia aplicarea imediată a legii noi presupune că o situație juridică produce efectele prevăzute de legea în vigoare la momentul constituirii sale.

În acest context, cei trei judecători consideră că noua reglementare depășește limita dintre aplicarea imediată a legii noi și retroactivitate. Cei trei judecători invocă și articolele 36 și 37 din Constituție, referitoare la dreptul de vot și dreptul de a fi ales.

Cum a motivat Curtea Constituțională decizia de constituționalitate referitoare la noua Lege a Integrității

Judecătorii care au votat constituționalitatea „amendamentului Fritz”, în urma căruia liderul USR și-ar putea pierde mandatul de primar au prezentat vineri motivarea deciziei referitoare la noua Lege a Integrității.

Curtea Constituțională a explicat, în 65 de pagini, că legea nu ar aplica retroactiv o sancțiune persoanei, ci ar pune capăt unei funcții sau unui „mandat viciat” de o încălcare definitiv constatată a regimului de integritate.

În aceeași decizie, CCR desființează mecanismul prin care Parlamentul încerca să publice averile demnitarilor sub denumirea de „declarații de interese financiare” și stabilește că ANI nu poate fi pusă să decidă cine trăiește într-o relație asemănătoare căsătoriei.

Decizia nr. 883 din 17 august 2026 soluționează împreună sesizările depuse de 27 de senatori USR și PNL și de președintele Nicușor Dan. Documentul integral al motivării CCR, AICI.