„Frate, tu dormi 8 ani cu greierii, sub ploaie, în frică de lup?” Supraviețuind cu ciobanii, asta da, „mare brânză!”

Experiența aceasta tot mai rar o trăiești. Dragoș Lumpan a prins pe ultima sută de metri o familie de sibieni care a plecat în transhumanță. Apoi, a umblat cu galezii care nu-și mulg oile și cu iurcii ce pasc cămilele.

A umbla pentru a face lucru temeinic, a face „o brânză bună”. Mai mult, umblând cu oile transhumanța a devenit un lucru demodat. Transhumanța este tot mai descurajată prin lege, de frica răspândirii de boli contagioase. Legea a stabilit norme de transport de acasă la pășune, cu mașina cu o viteză de 40 km pe ora, nu mai mult de 8 ore.

În rest, oaia mergând pe picioarele ei este discriminată. Iată regulile Autorității Nationale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA):
„Vor fi evitate șoselele intens circulate, deplasarea făcându-se pe drumuri lăturalnice, dar neaccidentate și fără noroi mare.”

Nicio lege n-a avut Dragoș Lumpan, în afara legii naturii. Doar barba lui trăiește de atunci în legea blănii de oaie. Barba se tunde vara scurt, iarna curge fără tăietură de foarfecă.

Ce-a văzut Dragoș Lumpan în această experiență mioritică?

Calendarul cosmic

Oaia conduce. Ea dă ritmul vieții ciobanului.

Cum se ajunge cioban

Prin selecție naturală. Dacă reziști fizic. Poți să ridici o oaie în brațe, poți să te lași pradă singurătății.

Fricile urbanului, fotografului

Se numește birotică. Ți se termină bateriile și pierzi cele mai bune momente ale oii, naturii, ciobanului.

Cum se face o poezie – ciobănească

Să fii prost ca o oaie

În ordinea naturii, prostia nu există. Doar să știi care ți-e locul.