Miliardarii ruși, ostaticii lui Putin? Prinși între loialitatea față de Kremlin și interesele personale, oligarhii Moscovei se află într-o poziție dificilă

Miliardarii ruși o duc încă bine, dar trec printr-o perioadă mai grea decât anticipau în relația cu Kremlinul. Printre cei opt miliardari care au fost eliminați de pe lista Forbes a Rusiei în 2026, doar patru au fost șterși fiindcă afacerile lor s-au devalorizat. Trei persoane au avut activele naționalizate de stat. Dmitri Kamenșchik a pierdut aeroportul Domodedovo din Moscova. Konstantin Strukov și-a pierdut operațiunile de exploatare a aurului. Denis Ștengelov și-a pierdut conglomeratul alimentar.

În cele din urmă, fondatorul Yandex – Arkadi Voloj – a fost eliminat de pe lista Forbes după ce a renunțat la cetățenia rusă.

Per total, clasa miliardarilor din Rusia o duce bine, se arată într-o analiză publicată de The Moscow Times.

• În 2026, averea cumulată a oligarhilor ruși a depășit nivelul din 2021 – 697 de miliarde de dolari, față de 663 de miliarde de dolari.
• Această redresare a fost posibilă datorită reorientării exporturilor, în mare parte reușite, departe de Occident.
• Totodată, piața internă de consum din Rusia este în expansiune.

Cu toate acestea, spectrul naționalizării în timp de război este foarte mare. Până la mijlocul anului 2026, este posibil ca factorii care au determinat creșterea averii în timp de război să se fi epuizat.

Oportunități limitate pentru oligarhii ruși

Oligarhii ruși se află într-o poziție dificilă. Oportunitățile de internaționalizare sunt extrem de limitate din cauza sancțiunilor occidentale.

• Creșterea internă, însă, este problematică. În 2025, PIB-ul Rusiei a crescut cu doar 1%.
• Fructele ușor de găsit pentru ca acești magnați să își extindă cota de piață internă prin acapararea operațiunilor occidentale din Rusia au fost deja culese.
• O extindere ulterioară pe plan intern este probabil posibilă, dar ar necesita o investiție masivă pe termen lung.

Are sens să investești, totuși, dacă statul poate pur și simplu să îți naționalizeze activele?

Este o întrebare pe care o pune Ilya Matveev – cercetător în științe politice la Universitatea din Helsinki și fost cercetător invitat la UC Berkeley.

O declarație extinsă de loialitate față de Kremlin și Putin

În analiza publicată de The Moscow Times, Matveev îl dă ca exemplu pe mmiliardarul Andrey Melnichenko. Acesta și-a formulat opiniile în The Economist.

Unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia – datorită averilor sale în sectoarele îngrășămintelor, mineritului și energiei – a acordat foarte puține interviuri în trecut.

„Acum, însă, a profitat de o oportunitate perfectă de PR, cu pagini întregi de profiluri discrete și o platformă pentru a-și publica pe larg propriile opinii.

Demersul lui Melnichenko echivalează cu o declarație extinsă de loialitate. Într-o scenă demnă de propaganda stalinistă, el descrie cum i-a mulțumit președintelui Vladimir Putin.

Acesta l-a ajutat să înțeleagă că nu poți avea o țară pentru a face bani și alta pentru securitate, viitorul familiei tale și viața reală.

În articolul său, Melnichenko pune accentul pe conceptul de suveranitate. Acesta este termenul preferat al lui Putin. Miliardarul declară că alinierea strategiei cu un stat care consideră marile afaceri ca parte a capacității sale strategice este singura care nu necesită renunțarea la viitor.

Potrivit lui Melnichenko, contractele și investițiile sunt cel mai bine protejate de sprijinul unui stat puternic”, continuă Ilya Matveev.

Ce spunea oligarhul Deripaska în 2007

Statul rus este tocmai amenințarea pe care Melnichenko încearcă să o dezamorseze.

„Melnichenko nu este primul miliardar rus care oferă o astfel de declarație de loialitate în presa occidentală. În 2007, Oleg Deripaska a declarat pentru Financial Times: «Dacă statul spune că trebuie să renunț la compania mea, voi renunța. Nu mă separ de stat. Nu am alte interese».

Deși are aproape două decenii, acest citat este încă relevant pentru cea mai recentă promisiune de loialitate a lui Milnichenko.

• Mijlocul anilor 2000 a fost, de asemenea, o perioadă dificilă pentru clasa miliardarilor ruși.
• Condițiile economice favorabile au produs averi imense.
• Drepturile de proprietate erau incerte – rețeaua siloviki a lui Putin își extindea rapid amprenta în economia rusă.
• În cele din urmă, Deripaska a avut succes, iar Kremlinul i-a salvat afacerea în timpul crizei economice din 2009.

Mai puțin un slujitor umil al statului, Deripaska  s-a dovedit a fi un beneficiar viclean al acestuia. Timpul va arăta dacă Melnichenko va reuși aceeași performanță”, mai scrie Ilya Matveev.

„Mușchii lor organizaționali s-au atrofiat complet”

Capitalul rusesc, din necesitate, privește spre interior. Brațul lung al Trezoreriei Statelor Unite poate ajunge la companii rusești chiar și în jurisdicții non-occidentale. Oportunitățile de internaționalizare sunt blocate.

„Mai mult, Melnichenko are probabil dreptate în observația sa că un capital cu adevărat fără frontiere este de domeniul trecutului. Companiile de pretutindeni caută legături mai strânse cu statele lor naționale.

Problema, însă, este că supapa de siguranță a internaționalizării a fost tocmai ceea ce a susținut relațiile dintre stat și companii în Rusia lui Putin mai demult.

• Condițiile din Rusia erau imperfecte.
• Oamenii de afaceri puteau oricând să scape de ele locuind și stabilindu-și afacerile la Londra.
• Sau, pur și simplu, navigând în jurul lumii luni întregi, așa cum a făcut Melnichenko cu iahtul său enorm.

Acum însă, miliardarii sunt blocați la Kremlin. Își doresc condiții instituționale mai stabile și favorabile în Rusia, dar nu sunt pregătiți să lupte pentru ele.

După mai bine de 25 de ani de absență din politică, conform cerințelor categorice ale lui Putin, mușchii lor organizaționali s-au atrofiat complet.

Crearea unui mediu mai favorabil afacerilor ar putea duce la apeluri la democratizare. Dar asta s-ar putea dovedi a fi chiar mai rău decât putinismul pentru oligarhii ruși”, consideră Ilya Matveev.

Un salt din tigaie direct în foc

„Democrația va aduce aproape inevitabil cerințe de redistribuire economică.

• Inegalitatea în Rusia lui Putin este extrem de mare.
• Averile mari sunt considerate nelegitime.
• O mare parte a societății ruse este instinctiv egalitară.
• În timp ce Melnichenko și restul clasei sale caută protecție din partea lui Putin, orice schimbare de conducere i-ar considera ca făcând parte din vechiul regim al lui Putin.
• Practic, democrația – pentru clasa miliardarilor – ar echivala cu a sări din tigaie în foc.

Melnichenko și alți miliardari vor (și probabil trebuie) să facă ceva, însă orice poziție activă conține multiple pericole.

Dacă regimul rus ar fi inteligent și flexibil, ar face primul pas prin negocierea unui nou model în care Kremlinul se angajează în mod credibil să asigure un mediu de afaceri stabil și sigur în schimbul unui flux masiv de investiții.

Totuși, acest lucru este greu de realizat atâta timp cât războiul continuă. Politica este dominată de generali anonimi ai FSB. Miliardarii ruși sunt ostaticii lui Putin și vor împărtăși soarta regimului său”, încheie autorul analizei.