SANDRA IZBAȘA, aur la sărituri – JOCURILE OLIMPICE 2012. DETALIUL pe care nu l-a văzut nimeni
SANDRA IZBAȘA a câștigat, duminică, medalia de aur la JOCURILE OLIMPICE 2012 LONDRA, în proba de sărituri.
Imediat după încheierea exercițiului și afișarea notei (Sandra a fost ultima intrată în concurs), gimnasta româncă a izbucnit în lacrimi și a plâns încontinuu mai multe minute.
„Sandra venea cu șansa a doua, după americancă, dar ea a căzut în fund și Sandra a avut nervii tari să-și facă săriturile. A plâns de bucurie, nu se mai oprea, încă nu am avut timp să vorbim, dar ne bucurăm mult pentru ea”, declara Mariana Bitang imediat după finală.
La premiere, însă, Sandra Izbașa a zâmbit și a dezvăluit un detaliu care arată câte ore de muncă se ascund în spatele performanței sale incredibile: aur la proba individuală de sărituri de la JOCURILE OLIMPICE 2012 LONDRA.
Camerele video au surprins cum arată mâinile Sandrei Izbașa după antrenamente și finala câștigată:
sursa foto EBU-UER
„Sunt fericită că am reușit un rezultat destul de bun, dar în același timp sunt concentrată pentru finala de la sol”, a declarat Sandra Izbașa după finala câștigată.
Într-un interviu acordat ProSport în luna mai, imediat după ce a cucerit două titluri europene la sărituri, Sandra Izbașa a declarat că trebuie să progreseze, deoarece nu are „nicio șansă” cu acele sărituri la Jocurile Olimpice. „Trebuie să progresez mai mult pentru că nu am nicio șansă la Londra cu aceste sărituri. Am mers la Europene să ajut echipa și să urc pe podium la sărituri și a ieșit bine. Mă bucur că nu am muncit degeaba”, a spus gimnasta.
Sandra Izbașa a dezvăluit și unul dintre secretele tehnicii sale în ceea ce privește săriturile: „Niciodată nu îmi număr pașii. Întotdeauna când sunt pe pârtie vizualizez săritura, nu calculez nimic, dacă ai face asta ai pierde esențialul. Pe cei 25 de metri cât are pârtia încerc să îmi fac un elan cât mai mare pentru a avea forță”, a spus gimnasta.
Ea a precizat că a existat în cariera sa un moment în care a vrut să se lase de sărituri. „După Mondialul de la Aarhus (2006), m-am demoralizat pentru că făcusem două sărituri state (n.r. aterizate în picioare) și mă bătuse o gimnastă din Coreea de Sud, care le ratase pe amândouă. Mi-am zis că nu are rost să mă chinui inutil, dacă tot pe ultimul loc termin”, a spus Sandra Izbașa.