Originea cartofilor prăjiți, un „mister” care nu a fost încă dezlegat nici până astăzi

Unii afirmă că au fost vânduți pentru prima dată pe un pod din Paris, alții, în Meuse – francezii și belgienii își dispută crearea cartofilor prăjiți, acest fel de mâncare emblematic ale cărui origini se pot regăsi în cultura populară din ambele țări, informează AFP.

Cartofii prăjiți își au originea în gastronomia „străzii’, iar din acest motiv este dificil de stabilit „locul nașterii”, spune istoricul francez Madeleine Ferrière.

Misterul bastonașelor de cartofi, prăjite în ulei încins, îi intrigă pe specialiștii în gastronomie, mai ales în Belgia, unde acest preparat face parte din patrimoniul național.

TELEVIZIUNE Ai abonament TV de la Digi RCS-RDS? Serviciul oferit tuturor abonaților, pentru doar 1 leu pe lună

17:58

NEWS ALERT Traian Băsescu, avertisment la limita panicii după amenințările Iranului: Ar fi bine ca fiecare dintre noi să se gândească unde se adăpostește el și familia

17:54

„Belgienii adoră cartofii prăjiți, însă nu au existat cercetări științifice serioase despre acest subiect până recent”, a spus Pierre Leclerc, profesor la Universitatea din Liège, în timpul unei dezbateri despre „originea cartofilor prăjiți”, care a avut loc la Bruxelles, în închiderea Anului gastronomiei – Brusselicious.

Această lipsă de informații a permis dezvoltarea unor ipoteze numeroase și chiar a unor legende.

În Franța se vorbește despre „cartofii prăjiți marca Pont Neuf”, care ar fi fost inventați de vânzătorii ambulanți de pe vechiul pod din Paris, după Revoluția din 1789. „Propuneau alimente prăjite, castane calde și bucăți de cartofi aurite”, spune Madeleine Ferrière.

Ipoteza a fost mult timp populară, mai ales în rândul scriitorilor. „Gustul pentru cartofi prăjiți este unul parizian”, scrie Louis Ferdinand Céline în ” Călătorie la capătul nopții / Voyage au bout de la nuit”.

Însă, potrivit unora dintre belgieni, cartofii prăjiți ar fi apărut la Namur, în sudul Belgiei. Locuitorii din zonă aveau obiceiul să pescuiască, însă, în timpul iernii, apa îngheța. În secolul al XVII-lea belgienii au început să consume, în timpul iernii, cartofii prăjiți în formă de pește – spune Pierre Leclerc, care a prezentat această legendă, calificând-o în același timp ca puțin probabilă.

„Până la urmă, nu ne pasă de unde vin cartofii prăjiți. Importantă este modalitatea de preparare adoptată”, spune Roel Jacobs, specialist în cultura orașului Bruxelles.

„Francezii și belgienii au ales metode de preparare diferite. Pentru primii, aceștia acompaniază o friptură, în mod normal de vită, în timp ce belgienii îi mănâncă de obicei ca fel de sine stătător, acompaniați de un sos”, spune acesta.

„Noi, belgienii, am făcut din cartoful prăjit un produs nobil, nu o simplă legumă”, spune maestrul bucătar Albert Verdeyen, care a și scris o carte despre acest preparat. „În plus, stăpânim ca nimeni alții arta dublei prăjiri, pentru ca aceștia să fie aurii și crocanți”, a mai spus acesta.

Dacă francezii îi mănâncă cu ajutorul furculiței, din farfurie, la restaurant sau acasă, belgienii îi mănâncă cu degetele, la orice oră, oriunde.

Astfel s-a dezvoltat o rețea de „fritkot” – gherete unde se vând cartofi prăjiți, situate de-a lungul bulevardelor sau la gară, unde printre cumpărători se numără atât bătrânica ce-și plimbă câinele, studentul, dar și ministrul care locuiește la colțul străzii.

„Există circa 5.000 de gherete și peste 90% dintre belgieni merg să-și cumpere cartofi prăjiți măcar o dată pe an”, spune Bernard Lefèvre, președintele Uniunii producătorilor de cartofi prăjiți.

În interiorul gheretelor, lucrurile încep însă să se modifice: bucătarii de origine străină sunt din ce în ce mai numeroși, așa cum o dovedește și intrarea în dicționarul limbii olandeze din Belgia a cuvântului „frietchinees” („preparator de cartofi prăjiți chinez”).