O serie de evenimente sunt prevăzute, inclusiv inaugurarea unui parc, la Belgrad, în memoria a 16 persoane ucise în bombardarea sediului Radioteleviziunii Sârbe (RTS).
În școlile din întreaga țară, o lecție de istorie va fi consacrată marcării începutului „agresiunii” asupra Serbiei, iar liderii politici vor depune jerbe de flori în mai multe locuri care au fost bombardate în cursul acestei campanii aeriene care a durat 78 de zile.
NATO a declanșat operațiunea la 24 martie 1999 – fără undă verde din partea Consiliului de Securitate al ONU -, în urma refuzului președintelui sârb de atunci Slobodan Miloșevici de a înceta reprimarea gherilei separatiste și civililor kosovari.
Intervenția s-a încheiat în iunie, cu retragerea forțelor sârbe din Kosovo, teritoriu care a fost plasat sub administrație ONU.
Potrivit unor date oficiale de la Belgrad, aproximativ 2.500 de civili sârbi au fost uciși și aproximativ 12.500 răniți în cursul celor 11 săptămâni de bombardamente. Organizația pentru apărarea drepturilor omului Human Rights Watch (HRW) estimează că au fost uciși aproximativ 500 de civili.
După 15 ani, Serbia și Kosovo se află împreună pe o cale europeană, după ce au încheiat, în aprilie 2013, un acord istoric privind normalizarea relațiilor, sub auspiciile Bruxelles-ului.
Deși Serbia refuză cu îndârjire să recunoască independența fostei provincii de sud, Belgradul și-a proclamat în 2008 voința de a-și îmbunătăți relațiile cu fosta provincie, cu o populație majoritar albaneză, ceea ce i-a permis să deschidă, în ianuarie, negocieri de aderare la Uniunea Europeană (UE).
Kosovo a lansat, de asemenea, negocieri privind încheierea unui acord de asociere și stabilizare, prima etapă în apropierea de UE.
Independența Kosovo a fost recunoscută de aproximativ 100 de țări, inclusiv de către Statele Unite și 23 din cele 28 de state membre ale UE.