Un profesor s-a pus timp de două zile în pielea unui elev. Concluzia uluitoare la care a ajuns la final: „Am făcut o greșeală teribilă”

„Am făcut o greșeală teribilă”, își începe scrisoarea profesorul Grant Wiggins, din New Jersey, expert în educație: „Am așteptat 14 ani să fac ceva ce trebuia să fac din primul an la catedră: să fiu umbra unui elev, pentru o zi”.

Profesorul spune că este pentru prima oară când lucrează într-o școală, dar nu predă cursuri, ci îi antrenează pe ceilalți profesori cum să își educe elevii, relatează Washington Post. La acest job, directorul i-a sugerat să ia rolul unui elev pentru două zile: să facă într-o zi tot ce face un elev de clasa a X-a, iar în altă zi tot ce face unul de clasa a XII-a.

Orarele erau astfel – începea la 7.45 și se terminau la 14.45. Pentru clasa a X-a o oră jumătate de geometrie, apoi de spaniolă, 45 de minute pauza de prânz, apoi o oră jumătate de istorie și la fel pentru științe integrate. Pentru clasa a XII-a, orarul începea cu matematica, apoi chimia, apoi pauza de prânz, apoi engleza și afacerile.

SCANDAL Război total pentru moștenirea lui Michael Jackson: Paris îi acuză pe manageri de malpraxis financiar

00:04

AUTO Datele arată o diferență clară între femei și bărbați, când se află la volan. Cine conduce mai bine

23:33

Prima mare observație a profesorului: elevii stau jos toată ziua, iar statul jos este obositor. „Nu mi-a venit să cred cât de obosit am fost după prima zi. Am stat jos toată ziua, cu excepția mersului din clasă în clasă. Uităm asta ca profesori, pentru că stăm mult în picioare, la tablă, mergem când vorbim, ne învârtim printre elevi…”, a scris profesorul.

La sfârșitul zilei, profesorul căsca mult și își dorea mult să facă mișcare sau măcar să se întindă. Era obosit, dar nu la modul în care ești după o zi productivă, ci era o oboseală letargică. S-a dus acasă și tot ce a mai putut să facă a fost să se uite la televizor și să se culce la 20.30.

Ce ar schimba profesorul: ar introduce mișcare fizică obligatorie la jumătatea orei de curs; ar monta un inel de baschet în spatele clasei și i-ar pofti pe elevi să se joace la începutul și la sfârșitul orei; ar introduce o activitate de curs care să implice mișcarea.

A doua mare observație a profesorului: elevii de liceu stau pasivi și ascultă aproximativ 90% din durata cursurilor.

„Nu doar statul jos mă obosea, ci și timpul petrecut atât de mult absorbind informație, fără să fac nimic cu ea”, spune profesorul.

Ce ar schimba: ar oferi lecții scurte cu implicarea elevilor, cu activități care să evalueze absorbirea informației; ar folosi un cronometru de câte ori ar începe să vorbească și elevii l-ar urmări, iar când acesta dă alarma, el s-ar opri; ar începe fiecare oră cu întrebări din partea elevilor, generale sau născute din neînțelegerea lecțiilor precedente, i-ar pune să le scrie toate pe tablă apoi în grup să aleagă cu care întrebare să înceapă.

A treia mare descoperire a profesorului: ca elev, te simți ca o pacoste.

„Am pierdut șirul de câte ori ni s-a spus să tăcem, să fim atenți. E normal, profesorii au un timp limitat, dar de-a lungul zilei începi să te simți prost față de elevii cărora li se tot spune să fie atenți, pentru că ei reacționează așa din cauză că stau și ascultă toată ziua. E foarte greu să faci asta și așa ceva nu li se cere adulților. Nu e pentru că suntem plictisitori, ci pentru că ei stau deja de mult timp ascultând”, spune profesorul.

Ce ar schimba profesorul: ar apela la experiența de părinte și ar folosi răbdarea și dragostea aceea pentru elevii care au întrebări, pentru că întrebările sunt o cale de a crea o legătură cu un elev, o ușă pe care o poți închide în nas sau o poți deschide mai larg; nu ar apela niciodată la sarcasm în public și i-ar pune pe elevi să îi atragă atenția dacă ar face-o; la examene, ar stabili o perioadă de 5 minute de citire în care elevii pot întreba ce vor ei, dar nimeni nu ar avea voie să scrie, pentru a clarifica toate nelămuririle despre examen.