„Omulețul-Rachetă”, din nou față în față cu „bătrânul american ramolit și nebun”

Chiar dacă prima întâlnire dintre președintele Statelor Unite și dictatorul nord-coreean (catalogată de Tatăl Superlativelor de la Casa Albă drept „fantastică”) n-a rezolvat nimic, constituind pentru ambii un spectacol de imagine, măcar nu s-au mai rățoit unul la celălalt, ponegrindu-se, măsurându-se în butoane nucleare și amenințându-se reciproc cu războiul nuclear.

Coreea de Nord e, din păcate, una dintre problemele moștenite de Trump de la guvernările anterioare. Una care, în orice variantă, implică Republica Populară Chineză și pentru care președintele Americii nu are încă o strategie coerentă. Mai precis, din tot ce i s-a propus de către experți, a făcut un soi de melanj din care la intervale, extrage idei și emite declarații contradictorii.

Fostul Secretar de Stat Tillerson – pe care autointitulatul geniu stabil apucase să-l umilească pe Twiter exact în momentul în care, în octombrie 2017, inițiase demersurile pentru un dialog („Cruță-ți energia, Rex, vom face ce trebuie făcut”) – încercase, prin cei patru NU, să netezească un drum al încrederii, răspunzând paranoiei politice a lui Kim, ceea ce, după mai bine de un an și jumătate, pare a se strădui să facă Donald Trump: NU o schimbare de regim, NU colapsul regimului, NU o reunificare pripită cu Coreea de Sud, NU pretexte pentru trimiterea de trupe la Phenian.

În drum spre Hanoi, președintele Americii a twettuit super-încrezător: „Vietnamul înflorește ca puține alte locuri de pe pământ. Coreea de Nord ar putea fi la fel și foarte repede, dacă s-ar denucleariza. Potențialul este COPLEȘITOR, o mare oportunitate, ca nici o alta în istorie, pentru prietenul meu Kim Jong Un. Vom ști în curînd. Foarte interesant!”.

Denuclearizarea Coreei de Nord e problema fundamentală, dar asta înseamnă a-i smulge Comandantului Suprem al Armatei Poporului și nepotul Președintelui Etern Kim Ir Sen principalul instrument de negociere. Pentru a porni procesul denuclearizării, va cere un preț enorm și asigurări pe măsură. (Liderul de la Beijing e singurul care, dacă are interesul, i le poate tempera).

Prima discuție a durat astăzi douăzeci de minute – limita maximă la cât se poate concentra Trump. Important e că „Focul și Furia” cu care amenința în august 2017 par a se fi domolit și chiar dacă președintele și dictatorul vor pleca din Hanoi, ca din Singapore, cu promisiuni vagi, această a doua întâlnire va fi măcar una de temporizare.

Decisivă va fi poziția Chinei.