Un judecător de la Curtea Constituțională renunță la premiul primit de la GDS după ce acesta i-a fost acordat și lui Augustin Lazăr

„În condițiile în care domnul Augustin Lazăr a păstrat tăcerea cu privire la aceste aspecte ale carierei sale, măcar în momentul în care ele au apărut în spațiul public ar fi trebuit să-și prezinte demisia. Nu a înțeles să o facă, dar nu aceasta este vina dvs. «Vina» dvs este că, în aceste condiții, după tot ce știm/știți acum și în pofida valorilor pe care le-ați promovat de-a lungul anilor, înțelegeți să îi acordați premiul G.D.S. Astfel, în opinia mea, premiul dvs încetează să mai recompenseze o persoană care promovează valorile unei societăți democratice și ale statului de drept”, arată judecătorul Curții Constituționale în scrisoare.

El susține că procuorul Augustin Lazăr nu a fost torționar, dar nu este nici „inocent”.

„Tocmai de aceea, în contextul dezvăluirilor recente ivite în spațiul public cu privire la activitatea domnului Augustin Lazăr ca procuror în perioada regimului comunist, surprinderea mea a fost cât se poate de mare atunci când am aflat că premiul G.D.S. pe anul 2018 a fost acordat acestuia, în pofida faptului că activitatea dânsului a presupus volens nolens, prin actele întocmite în dosarul disidentului anticomunist Iulius Filip, cauționarea regimului represiv. Din câte ne dăm seama, domnul Augustin Lazăr nu a fost un torționar, însă nu este nici un inocent”, a mai spus Morar.

TENSIUNI Consilierii lui Trump se tem că Xi Jinping ar putea invada Taiwanul în următorii 5 ani

15:18

FILM Imagini de colecție de la Festivalul de la Cannes. Regizorul și fotograful Cristian Radu Nema: „Când ești contemporan cu istoria, ai atins fericirea cu sufletul”

14:50

Totodată, Daniel Morar a afirmă că Ministerul Public a devenit mai fragic ca urmare a exercitării mandatului de procurul general de către Augustin Lazăr.

„Dincolo de motivarea oficială a acordării premiului domnului Augustin Lazăr («pentru merite deosebite în lupta anticorupție»), înțeleg, dintr-o luare de poziție publică a unui membru G.D.S. că premiul îi este acordat domnului Augustin Lazăr pentru faptul că «a rezistat» ca nimeni altul în aceste vremuri. Da, dânsul, personal, a rezistat. Însă Ministerul Public, statutul procurorilor, reputația acestora au devenit mai fragile ca oricând în urma exercitării mandatului său. Procurorul general al României trebuie să fie un lider responsabil și inteligent care să-și exercite în așa fel atribuțiile încât, la finalul mandatului, să nu predea această instituție fundamentală a statului mai slabă decât atunci când a preluat-o. Prin urmare, dacă dorim să evaluăm corect lucrurile, consider că esențială nu este «rezistența» personală a domnului Augustin Lazăr, ci efectele pe care le-a generat această «rezistența» asupra Ministerului Public, cu consecințe asupra modului în care această instituție își îndeplinește misiunea fundamentală, aceea a apărării ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor”, explică magistratul CCR.

Acesta susține în închiere că scopul scrisorii este acela de a motiva decizia sa de a renunța la premiul primit de la GDS în 2011.

„Rostul acestei scrisori nu este acela de a critica alegerea dvs., ci doar de a-mi justifica decizia de renunțare la premiul G.D.S. pe care mi l-ați acordat în anul 2011”, a conchis Daniel Morar.

Procurorul general, Augustin Lazăr, a precizat că transmite premiul acordat de Grupul pentru Dialog Social disidentului Iulius Filip și tuturor foștilor deținuți politici din România, subliniind că își exprimă regretul față de dramele și suferințele trăite de luptătorii anticomuniști.

De asemenea, el a mai subliniat că dedică premiul disidenților și că își exprimă regretul pentru dramele acestora.

Procurorul general Augustin Lazăr s-a scuzat din nou, luni, la Timișoara, în privința modului în care a ajuns în comisia de eliberări condiționate de la Penitenciarul din Aiud, spunând că nu a cercetat, nu a trimis în judecată și nu condamnat niciun disident politic.

În spațiul public a apărut faptul că Lazăr a făcut parte, în anii ’80, din comisia care a refuzat eliberarea condiționată a disidentului Iulius Filip.