Klaus, propunere șocantă pentru postul de comisar. Cum s-au distrat candidații de Halloween.

Partea întâi

Pentru petrecerea de Halloween cantina spitalului fusese frumos decorată cu bostani, strigoi și postere de groază cu estimări de la închiderea urnelor. Atmosfera înfricoșătoare era completată de automate cu perfuzii de sânge, schelete de pisici, găleți cu pești piranha sau șerpi boa evadați din curtea lui Nuțu Cămătaru.

Candidații se costumaseră fiecare după gusturi și posibilități: Viorica în Joker din filmul omonim, Dan în Vader din Războiul Stelelor, Mircea în Poetul Gării de Nord din Filantropica, iar Toader în Dracula din Hotel Transilvania. Doar Klaus venise în pijamale, ca de obicei. Luat la rost de organizatori, le explicase pe îndelete că după cinci ani de groază în fruntea Statului paralel avea prea puțină dispoziție pentru încă o noapte sinistră.

AGRICULTURĂ APIA a efectuat plăți de aproape 52 de milioane de lei către apicultori

12:38

REACȚIE Victor Ponta spune că invitarea lui Nicușor Dan la Summitul UE–Consiliul de Cooperare din Golf este o oportunitate istorică pentru România

12:14

Pe scena improvizată în mijlocul cantinei Cosette anunță la microfon debutul petrecerii de Halloween. Își puse mâna stângă pe buturugă, cu degetele răsfirate, strânse din dinți și lovi puternic cu securea. Degetul mic îi zbură cât colo, iar sângele țâșni stropindu-i pe spectatorii din primul rând. Câteva clipe se lăsă o liniște grea, de mormânt, apoi publicul începu să fluiere și să aplaude frenetic.

Cosette își recuperă degetul. Îl ridică deasupra capului cu zâmbetul pe buze, ca pe-un trofeu de la Roland Garros.

― Priviți! Sunt în stare de orice sacrificiu pentru victoria lui Dan și a USR+. Împreună vom învinge forțele răului!

Fură ultimele cuvinte înainte de a leșina. Doi brancardieri urcară pe scenă și o traseră de mâini ca pe-un sac de vreascuri, până la primul automat cu sânge AB4.

Livid de emoție, Dan își puse casca lui Darth Vader și înaintă la microfon.

― 1,2,3… 1,2! Se aude? Am rămas de-a dreptul șocat după numărul fantastic al colegei mele. A ridicat prea mult ștacheta… Totuși, o să încerc și eu ceva.

Scoase sabia laser cu LED-uri și fără pic de ezitare și-o introduse în gură până la mâner. Huiduielile publicului îl luară prin surprindere.

― Huooo! Huooo! Fake, fake! Marș în salon, fraiere!

Se gândi înspăimântat că numărul eșuat de magie (o imitație ieftină de pe Youtube) risca să-l coste intrarea în turul doi. Însă nu avu timp să reflecteze. Toader-Dracula sări să-l muște de beregată. Cei doi se prăvăliră în spatele scenei, unde o asistentă sexy de la Reanimare, pe jumătate dezbrăcată, pregătise perfuzii cu grupa 0.

Moment bun pentru Mircea să facă un pas în față. Tuși în pumn să-și dreagă vocea.

―  Poezie… Îmi place vinul cu sifon / Căci ăsta-s eu, un simplu om / Nici academician, dar nici bufon / Dați-mi un vot, căci sunt în pom!

Potrivit sondajului IMAS, nu era nici pe departe în pom. Dar cine să mai creadă în sondaje? Până să arunce pacienții cu roșii stricate, Mircea se scotoci prin buzunare și apucă să deschidă borcanul plin cu viespi. Pe urmă eliberă viespile în chiloți la fel de firesc precum s-ar fi bărbierit singur în fața oglinzii. Pregătise momentul-surpriză încărcat de speranțe. Ceva mai îngrozitor nu-și amintea să fi văzut vreodată.

Când scoase primul urlet cu ochii ieșiți din orbite, conștientiză că făcuse o mare greșeală. Prea târziu însă. Gardienii îl scoaseră pe sus din cantină, într-un cor de huiduieli amestecate cu fluierături admirative.

Aparent timidă și mai relaxată decât o puicuță de miliardar întinsă la soare pe plaja din Saint-Tropez, Viorica îndrăzni să iasă în față cu un șarpe boa încolăcit în jurul gâtului.

― Nu mă tem de nimeni și de nimic! tună șefa spitalului. O să trimit la Bruxelles nominalizări pentru funcția de comisar în fiecare zi, până se plictisește Ursula. Eu am răbdare, să știți… Klaus, vino aici imediat!

Bărbatul apăru pe scenă sictirit, de parcă redactorul șef de la Curtea Veche l-ar fi forțat să rescrie cartea Pas cu pas, cuvânt cu cuvânt.

― De ce ești porc și-mi pui bețe-n roate? îl întrebă Viorica. Chiar nu-ți pasă de spitalul ăsta nici cât negru sub unghie?!

Fără să aștepte un răspuns, femeia îi dădu jos pantalonii de pijama și-l împinse brutal. Klaus căzu cu fundul fix într-o găleată cu pești piranha. Pentru prima dată avu sentimentul că poate ar fi fost mai bine să-l fi ales pe Dan pentru turul doi.

Partea a doua

Doctorii Ursula, Frans și Jean-Claude așteptau cu sufletul la gură un SMS, un mesaj clar din partea Spitalului Micul Pentagon. Luxemburghezul stătea ca pe ghimpi. Își cumpărase bilete de avion pe ruta Bruxelles – Havana și risca să piardă vacanța din pricina unor idioți. La rândul ei, Ursula se simțea ca dracu. Înghițea pastile cu pumnul de când Klaus o suna din șase-n șase ore să-i explice de ce Comisia Europeană ar trebui să-l aștepte pe Ludovic. La întrebarea legitimă „Și dacă Ludovic nu vine anu’ ăsta?„, Klaus înghițise în sec, neputincios.

Ursula trânti de perete paharul de whisky, făcându-i pe colegi să tresară.

― Gata, m-am săturat! izbucni femeia. Batem în cuie prima propunere de comisar din partea Vioricăi. Poa’ să fie și criminalul din Caracal, mi se fâlfâie! Nu mai rezist!

Jean-Claude înclina s-o aprobe, la fel și Frans. Răbdarea lor avea o limită.

Asistenta Emy din Ungaria (o lesbiană selectată pe criterii de diversitate sexuală) bătu în ușă și le spuse că propunerea Micului Pentagon tocmai sosise în carne și oase, direct de la aeroport.

Câteva clipe mai târziu în biroul Ursulei își făcu apariția Carmen, în aceeași rochie cu care fusese la ceremonia de întronare a Împăratului Naruhito.

Le întinse mâna și se prezentă.

― Îmi pare bine să vă cunosc! O să rămân comisar interimar la Bruxelles până reușește Klaus să-l pună pe Ludovic în locul Vioricăi… Mi-e cam foame, drept să vă spun. Ăștia de la Tarom sunt niște zgârie-brânză. Aveți ceva ușor? Aș prefera câteva stridii în sos de unt cu vin și tarhon…

(va urma)