Recomandare de carte. „Terapie pe salteaua de pilates” – Frici, regrete, pasiune, dorințe neîmplinite și cuvinte nespuse

O carte despre haosul emoțional care se poate stârni în sufletul unei femei cu stima de sine la pământ, ar fi descurajatoare, însă una în care poveștile acestor femei pot aduce mângâiere altora care se regăsesc în oricare dintre aceste situații de viață, poate aduce schimbare, noi perspective în modul în care privim lucrurile, poate oferi curaj și alinare chiar și în cazul unor dureri purtate în suflet mult timp.

Frici, regrete, pasiune, dorințe neîmplinite și cuvinte nespuse. Așa putem caracteriza această carte care își propune să ofere o temă de gândire, un moment de introspecție, o nouă fațetă pentru probleme vechi de secole, ce continuă să se perpetueze din cauza tiparelor și a traumelor – nu de azi de ieri – , încă neidentificate, ca să nu mai spunem încă nerezolvate.

Poveștile acestor femei nu sunt noi, dar sunt spuse într-un cadru atipic în care oamenii vor să își ascundă vulnerabilitățile. Aici, pe salteaua de pilates, clientele Veronicăi nu mai ascund nimic, ci varsă tot ce au ținut ascuns în ele, unele un timp îndelungat, altele doar cât durează un drum până la sala de fitness. Nu sunt noi, dar continuă să fie trăite de atâtea zeci de femei, indiferent de etnie sau de statutul social, indiferent de educație sau de limba vorbită. Faptul că este o carte inspirată din fapte reale face din debutul Emiliei Toma – „Terapie pe salteaua de pilates”, o relatare cu atât mai dureroasă decât ar fi fost dacă știam că totul este pură ficțiune.

Autoarea vine și cu o surpriză pentru cititori, nelăsând cortina să cadă fără a strecura un moment neașteptat, dar nu neapărat dezirabil pentru societatea zilelor noastre. Nu vom divulga finalul, care poate fi considerat precum cireașa de pe tort, dar putem anticipa faptul că gurile rele o pot acuza de lipsă de pudoare, în timp ce alții pot interpreta intervenția de la finalul cărții ca pe un act de curaj. Dacă până la ultima poveste temele principale se învârteau un jurul stimei de sine și a regretului de a nu fi ales diferit, relatarea cu care se încheie Terapie pe salteaua de pilates aduce în prim plan, într-un dans antagonic, dorința și vina, eliberarea dintr-o (relație insipidă) și sacrificiul (acestei relații), curiozitatea și riscul.

Cu toate că antrenoarea de fitness care ascultă și aduce la lumină dramele clientelor sale rămâne imparțială în fiecare poveste, aceasta va ajunge, la rândul ei, să pice într-o capcană a dorințelor neîmplinite și a regretului lucrului care putea fi mai bine făcut, reușind astfel să încheie șirul relatărilor cu un final surprinzător care îi poate lăsa pe cititori cu sentimente amestecate. Morala imparțială a poveștii sale se poate traduce prin ideea de a nu judeca acțiunile nimănui până când nu te regăsești în aceeași situație. Dar când vreodată două situații sunt identice una cu cealaltă? Însă în viață este greu să fim imparțiali, așa că rămâne de văzut ce alege cititorul să facă. O va ierta pe Veronica sau o va condamna? Va spune oare câte ceva despre fiecare cititor felul în care acesta va interpreta sfârșitul cărții?

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.