Cel mai sângeros atac al rechinilor din istorie: Au ucis 150 de marinari în patru zile

Nava americană USS Indianapolis a transportat componentele vitale ale primei bombe atomice operaționale din istorie, către o bază navală aflată în insula Tinian din Oceanul Pacific.

În data de 6 august 1945, bomba atomică va distruge Hiroshima. Anterior acestui moment istoric, în 28 iulie, Indianapolis naviga din Guam, fără escortă, pentru a se întâlni cu o altă navă de război, USS Idaho, în Golful Leyte din Filipine, unde americanii se pregăteau pentru invazia Japoniei.

Ziua următoare era liniștită și Indianapolis înainta cu 17 noduri în Pacific. Pe măsură ce soarele răsărea în larg, marinarii jucau cărți și citeau cărți, în timp ce alții discutau cu preotul navei, Părintele Thomas Conway.

RĂZBOI Trump notifică oficial Congresul: SUA intră din nou în război cu Iranul. Armata americană, pregătită pentru noi atacuri asupra Teheranului

08:17

MARIUS TUCĂ SHOW Valentin Stan explică limitele NATO. De ce Articolul 5 nu obligă aliații să trimită ajutor militar în caz de război

08:00

Sursa foto: Wikipedia

Lovitură fatală

Imediat după miezul nopții, o torpilă japoneză a lovit Indianapolis și a incendiat un rezervor cu 3.500 de galoane de combustibil pentru avioane. S-a produs astfel o explozie în lanț, care a rupt în două nava Indianapolis. Nava s-a scufundat în doar 12 minute. Din cei 1.196 de marinari, 900 au reușit să supraviețuiască și au rămas în apă. Coșmarul lor de abia începea…

30 iulie 1945. Supraviețuitorii se agățau de orice speranță în apă. Vestele de salvare erau puține. Cei vii îi căutau pe cei morți și le luau vestele. Aceștia s-au adunat în grupuri de câte 300, în largul necunoscut. La scurt timp au fost „mirosiți” de rechini.

Animalele au fost atrase de sunetul exploziei, scufundarea vasului și sângele din apă.

Chiar dacă multe specii de rechini trăiesc în apă, niciuna nu este la fel de agresivă ca marele alb. Supraviețuitorii au relatat că rechinii preferau să atace victimele vii deasupra apei.

În prima noapte, rechinii au atacat cadavrele marinarilor americani. Agitația supraviețuitorilor din apă a atras însă și mai mulți rechini, animalele putând să perceapă mișcările oamenilor cu ajutorul unei funcții biologice cunoscută drept „linie laterală”: receptorii de pe corpul rechinilor pot sesiza chimbările în presiune și mișcare, de la sute de metri distanță.

Pe măsură ce rechinii s-au concentrat asupra celor vii, mai ales asupra celor răniți, marinarii au încercat să carantineze pe oricine avea răni deschise și, când cineva murea, cadavrul era împins în fața rechinilor, în speranța că se vor mulțumi doar cu atât. Mulți supraviețuitori au paralizat de frică, nu au mai putut să mănânce sau să bea din rațiile salvate de pe navă.

Sursa foto: Wikipedia

Rechinii, atrași de carnea din conservă

Un grup de supraviețuitori a făcut greșeala să deschidă o conservă și – îniante să o guste – mirosul de carne a atras numeroși rechini în zonă. Oamenii au aruncat mâncarea, preferând să moară de foame, decât în fălcile rechinilor.

Rechinii s-au hrănit zile întregi și nimeni nu venea să îi salveze pe marinari. Marina americană a interceptat un mesaj de la submarinul japonez care a scufundat Indianapolis, care descria cum s-a produs atacul, dar mesajul a fost ignorat, fiind considerat „un truc” menit să atragă bărcile de salvare americane într-o ambuscadă.

Sursa foto: Wikipedia

Condamnarea la moarte

Între timp, supraviețuitorii de pe Indianapolis au aflat că au cea mai mare șansă dacă stau în grupuri sau în centrul lor. Cei de la margine sau – mai rău – cei singuri, erau primii devorați de rechini.

Au trecut multe zile și mulți supraviețuitori au murit din cauza căldurii și a setei sau au suferit halucinații, care i-au împins să bea din apa sărată a oceanului – o adevărată condamnare la moarte.

Cei care au supraviețuit setei au înnebunit, au făcut spume la gură și au suferit umflături ale limbii și buzelor. Deseori, unii marinari au devenit o amenințare mai mare ca rechinii, pentru camarazii lor, deoarece își trăgeau colegii spre fundul oceanului, în timp ce mureau.

Doar 317 supraviețuitori / 150 de marinari au fost uciși de rechini

Ora 11.00, a patra zi de supraviețuire în apă: un avion al marinei americane i-a văzut pe supraviețuitorii de pe Indianapolis, chemând ajutoare.

În câteva ore, un alt hidroavion, pilotat de locotenentul Adrian Marks, a aruncat veste de salvare și provizii supraviețuitorilor de pe Indianapolis.

Când Marks și oamenii săi au văzut cum marinarii sunt atacați de rechini, acesta a încălcat ordinele și a aterizat în apele infestate, pentru a-i ajuta pe cei răniți.

După miezul nopții, nava USS Doyle a ajuns în zonă pentru a-i ajuta pe supraviețuitori. Din cei 1.196 de marinari americani, doar 317 au supraviețuit coșmarului.

150 de marinari au fost sfârtecați de rechini, acesta fiind cel mai mare dezastru maritim din istoria armatei SUA, scrie smithsonianmag.com.