Carte șocantă publicată de un ofițer antidrog, din București, despre pericolul halucinațiilor provocate de cannabis. „Un copil s-a crezut pasăre cu cioc și aripi”

Comisarul șef Cătălin Țone, șeful structurii antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate București, a publicat o carte prin care dorește să atragă atenția față de pericolul uriaș pe care, în opinia lui, îl reprezintă eventuala legalizare a consumului de marijuna, în România. Intitulată „Marijuana, zborul spre iad”, lucrarea comisarului șef Țone se sprijină, pe lângă explicații științifice, pe jurnalul unui adolescent, pe care l-a cunoscut personal și care suferit cumplit din cauza dependenței severe de acest drog, pe care legea îl clasifică drept „ușor”.

Undeva în cursul anului 2016, la sediul structurii antidrog din Capitală au venit părinții lui Răzvan, un adolescent în vârstă de 15 ani. Ajunși pe culmile disperării, tatăl și mama adolescentului apelaseră la Poliție, în lipsa altor soluții cunoscute de ei la acel moment. Aceștia au descris cum viața băiatului lor a devenit un adevărat calvar, în sensul în care, dintr-un elev performant, care urma cursurile unui liceu prestigios din Capitală, devenise un copil depresiv, care, pe lângă gânduri negre, obsesii și spaime, ajunsese să aibă halucinații care îi puneau viața în pericol.

ACTUALITATE Bălăria de sezon care costă mai mult decât un coltlet în primăvara timpurie. Cum îți dai seama dacă planta este încă vie

22:33

CONTROVERSĂ Actorul Shia LaBeouf, obligat să plătească o cauțiune de 100.000 de dolari și să meargă la un centru de reabilitare, după o presupusă bătaie

22:31

„Ca structură de combatere în domeniu, la acea vreme, am asamblat datele obținute și am acționat probând activitatea rețelei de traficanți de droguri care distribuia cannabis în anturajul lui Răzvan. S-a dovedit însă faptul că această situație nu a rezolvat problema tânărului, pentru că el s-a orientat, așa cum se întâmplă frecvent, către alte zone și anturaje de distribuție, disponibilitatea acestei substanțe psihoactive, pe piața din țara noastră, fiind, din nefericire, una crescută” a explicat comisarul șef Țone.

Tot atunci, însă, polițistul specializat în combaterea criminalității organizate a realizat că părinții lui Răzvan nu sunt decât doi dintre sutele de mii de părinți care au aceeași problemă.

Părinții băiatului din București au fost îndreptați către o instituție specializată în tratarea dependenței de droguri. Aceștia nu au respectat, însă, sfaturile primite de la BCCO, iar efectele l-au dus pe elevul de 15 ani până în pragul unei morți violente, provocate de una dintre halucinațiile pe care le-a avut în timpul sevrajului.

Puștiul ținea un jurnal în care a trecut o parte dintre stările pe care le-a avut din cauza dependenței severe de cannabis. Comisarul șef  Țone a citit consemnările lui Răzvan și a înțeles că este nevoie ca unele lucruri să ajungă publice, pentru ca miturile potrivit cărora cannabisul „nu face rău, e un produs natural”, „cannabisul este un medicament care face bine” sau „iarba nu dă dependență”, trebuie spulberate, mai ales în contextul în care, chiar în această perioadă, în România se pune în discuție legalizarea acestui drog, pentru scopuri medicale. Tocmai de aceea, ofițerul antidrog a considerat că cel mai potrivit titlu pe care l-ar putea da acestei lucrări este „Marijuana, drumul spre iad”.

Băiatul a trăit un calvar

În jurnal, acesta menționează un episod pe care comisarul șef Cătălin Țone l-a considerat relevant pentru a sublinia pericolul generat de acest drog de risc.

„Plecasem cu ai mei cu mașina la mare și nu știam că voi fi din nou într-o cumpănă existențială, de data asta într-o tentativă de suicid numai de mine știută.

Pe drumul spre mare m-am comportat cam ciudat. Vorbeam cu ai mei despre teme neimportante apoi schimbam brusc subiectul și în câteva secunde uitam firul discuției și ideea de bază. Nu mă puteam concentra să leg un dialog simplu. Eram praf!

Când am ajuns în Constanța, ai mei au vrut să îmi cumpere un telefon de la un mall de acolo dar eu am refuzat pentru că mă temeam ca cineva să nu mă ucidă prind unda lui.

În mall aveam impresia că toată lumea se uita ciudat la noi și credeam că o să fim omorâți. I-am convins pe ai mei să plecăm de acolo și ne-am dus la cazare.

Părinții mei realizau starea mea dar se bucurau că suntem împreună și sperau să-mi revin repede. Dar dependența gravă de marijuana nu e o simplă beție din care să-ți revii cu zeamă de varză. Creierul e afectat și îți trebuie multe luni ca să-l restabilizezi.

Când am intrat în hotel, mi s-a părut că am văzut cum niște oameni, paznici probabil, se uitau urât la noi. Am crezut că sunt spioni și că ne urmăresc ca să ne omoare. Teama de a fi ucis de oricine și oricând mă însoțea peste tot. Și era groaznic…

În cameră nu îmi convenea nimic și voiam să plec. Doream să-mi tund dreadlocks-urile urgent, pentru că nu le mai suportam. Credeam că acestea atrag atenția, în mod deosebit.

S-a făcut noapte imediat, pentru că ajunsesem seara acolo, iar eu continuam să mă simt foarte ciudat. Ne-am cazat în camere separate, apropiate.

În puterea nopții, am vrut să plec de acolo cu orice preț. Dependența mă împingea să caut și să consum marijuana. Dependența gravă îmi coordona acțiunile și toate deciziile.

Am așteptat să adoarmă ai mei și am fugit repede din pat, dar m-am oprit la ușa pe care nu am reușit să o deschid. Ai mei o încuiaseră pentru că au simțit că nu sunt ok.

Atunci m-am dus la fereastră și am deschis-o larg. M-a lovit în față o briză ușor caldă cu aromă salină. Auzeam valurile mării cum loveau plaja cu un fâșâit regulat. Deasupra era luna plină ce se reflecta în mare, creionând în apă o dungă luminoasă.

Aveam un început de psihoză care mă tulbura profund și îmi distorsiona raționamentul. Mă simțeam pasăre și parcă îmi crescuse aripi. Am ridicat mâinile paralele cu pământul și am început să le flutur ca o pasăre ce se pregătea de zbor. Parcă mă desprinsesem ușor de sol și senzația era minunată.

M-am uitat la nas și aveam cioc galben și ușor coroiat. Îmi doream să zbor până la mare și să sar în ea apoi să mă duc înot până în deltă și să locuiesc acolo singur. Simțeam că acolo e locul meu.

M-am apropiat de marginea ferestrei, am încălecat-o și am rămas cu aripile deschise. Voiam să o fac, să încerc să zbor de la etajul șase al hotelului. Eram convins că pot”, este un fragment din drumul spre iad pe care adolescentul se rătăcise în 2016.

Comisarul șef Cătălin Țone menționează că a ținut legătura cu familia lui Răzvan timp de șase ani, și scrie că, în cele din urmă, acesta a reușit să se vindece și să revină la o viață normală.

„Puteam să aleg mai multe astfel de cazuri, în special cele privind consumul de droguri grele (de mare risc) precum heroina, dar am decis să analizez o poveste cu și despre cannabis, substanță care, din eroare, este catalogată de multe persoane ca fiind un drog ușor și chiar benefic. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa și cazul acestui tânăr este o dovadă în acest sens”, a explicat ofițerul antidrog.