Strigătul de AJUTOR al unei românce din Italia, rămasă fără job, care trăiește de o săptămână într-un parc: „Caut doar o casă și un loc de muncă”

Iuliana Luncaș, o moldoveancă în vârstă de 34 de ani, se află într-o situație disperată, ea trăind de o săptămână într-un mic parc din localitatea italiană Brandizzo, de lângă Torino.

Povestea sa de viață este marcată de vise și speranțe, dar la un moment dat a luat o întorsătură aproape tragică, relatează publicația La Voce, citată de rotalianul.com.

A ajuns în Italia în urmă cu 8 ani, plină de entuziasm și cu dorința de a construi o viață mai bună pentru ea și copilul pe care îl purta în pântece, dar a avut parte de eșec și dezamăgiri.

ULTIMA ORĂ Claudiu Târziu și Marius Lulea lămuresc, în exclusivitate pentru Gândul, apropierea de partidul lui Dan Voiculescu: „Am considerat că merită să purtăm un dialog/E prima dată când ne vedem”. Ce intenții au foștii parteneri politici ai lui George Simion, cum se raportează la ideea ruperii AUR și ce planuri au alături de fondatorul trustului INTACT și Antena 3

14:26

FLASH NEWS Un bărbat din București, împușcat cu muniție neletală după ce a atacat un polițist cu un cuțit

14:21

A trăit și a muncit în Brandizzo și Sondrio, străduindu-se să-și crească familia și să-și atingă visele, dar viața i-a rezervat provocări dureroase: separarea de partenerul său italian și de fiul lor a însemnat începutul unei perioade de instabilitate și singurătate.

Ea a căutat confort și un nou început într-o altă relație, dar și aceasta s-a încheiat prost și a rămas singură.

„M-a abandonat ca pe un câine…”, a declarat ea, cu tristețe.

Acum, fără un permis de ședere valabil, se confruntă cu dificultăți majore în găsirea unui loc de muncă și a unui adăpost, fiind prinsă în capcana vulnerabilității și a disperării. Nu este o femeie care caută milă, ci înțelegere și o oportunitate de a-și rescrie destinul în Italia

„Nu vreau nimic altceva de la Italia. Caut doar o casă și un loc de muncă”, a mai spus ea.

Tânăra moldoveancă s-a adresat unei organizații care asistă femeile în dificultate, dar, din nefericire, nu a primit răspunsul sperat, amplificându-i sentimentul de izolare și neajutorare.

Situația Iulianei pune în lumină deficiențele sistemului și nevoia de empatie și acțiune socială în sprijinul celor aflați în situații limită.

Tânăra nu este doar o victimă a circumstanțelor, ci un simbol al nevoii de solidaritate și umanitate într-o lume adesea indiferentă la suferința celuilalt.