Ce MOȘTENIRE a primit o badantă româncă din Italia, de la pensionara de 92 de ani pe care o îngrijise. Testamentul a lăsat-o fără cuvinte

O femeie româncă din Italia, în vârstă de 45 de ani, care a îngrijit ani la rând o bătrână italiancă în vârstă de 92 de ani, a primit prin testament din partea acesteia o moștenire la care nici măcar nu visa.

„Am primit de la ea atenția, grija și afecțiunea pe care nu am primit-o niciodată de la nepoții mei”, a declarat bătrâna, motivându-și decizia de a-i lăsa locuința – o casă situată în orașul italian Brescia – îngrijitoarei sale, Antoneta.

Totuși, cei șase nepoți ai bătrânei nu au fost de acord cu decizia acesteia și au contestat testamentul în fața instanței judecătorești. Aceștia au susținut că badanta româncă a profitat de starea precară de sănătate a bătrânei și a forțat-o să o treacă în testament ca beneficiară a proprietății respective.

REACȚIE Reacția lui Petrișor Peiu după desemnarea lui Eugen Tomac: „Președintele a inaugurat astăzi o perioadă de pericol pentru democrație”

20:53

POLITICĂ Kelemen Hunor: „Vorbim cu Tomac probabil săptămâna viitoare, joi, vineri, sâmbătă, poate weekend-ul celălalt, nu ne grăbim”

20:38

În ajutorul îngrijitoarei a sărit chiar bătrâna, care s-a supus unor controale specifice și care au demonstrat că se află în deplinătatea facultăților mintale, fiind conștientă și în măsură să decidă cui vor rămâne bunurile sale după deces. Antoneta, însă, a fost acuzată de procuroarea Marzia Aliatis, în urma sesizărilor nepoților, că „a obligat-o pe bătrâna îngrijită să-i doneze imobilul proprietate personală și să-i transfere suma de 9.000 de euro, necesară plății actelor notariale”, scrie Rotalianul.

Când s-a citit testamentul, badanta româncă a rămas fără cuvinte

Pe perioada procesului, bătrâna a fost dusă într-un centru de îngrijire pentru bătrâni, considerându-se că badanta româncă era de fapt o profitoare și nu mai putea continua să aibă grijă de pensionară.

Antoneta, ajutată de avocata Rosa Afrune, a prezentat în instanță o copie a testamentului în care se specifica donația și o scrisoare din partea bătrânei în care aceasta scria:

„Dragii mei nepoți, vă rog să nu fiți supărați pe mine pentru ceea ce am hotărât în testamentul meu. Am ajuns să iau această decizie pentru că m-am simțit abandonată de voi toți. Așa cum voi nu v-ați simțit obligați față de mine cu ceva, la fel și eu am considerat că sunt liberă să decid ce voi face și cui voi lăsa bunurile mele după ce nu voi mai fi.”

În continuare, bătrâna specifică în testament că îngrijitoarei îi va reveni casa sa din oraș, iar nepoților magazinul pe care familia îl gestiona și care era proprietatea femeii.

„Am avut de la această femeie (de la îngrijitoarea româncă, n.r.) atenția și afecțiunea pe care nu am primit-o niciodată de la voi”, scrie bătrâna în scrisoarea sa prezentată în fața judecătorilor, apoi continuă: „Vă cer și doresc în mod deosebit ca deciziile mele să fie respectate, pentru că vreau să dau posibilitate Antonetei să-și trăiască viața liniștită și cu demnitate.”

Pentru procurorul Marzia Aliatis, scrisoarea bătrânei nu a fost suficientă. Ea a decis să meargă și să vorbească personal cu dânsa: „Bătrâna de 92 de ani este lucidă și conștientă de tot ceea ce afirmă”, a declarat în instanță procuroarea italiană, considerând în final că testamentul este valid și de necontestat.

Procesul s-a încheiat în favoarea îngrijitoarei românce, care are toate drepturile de a primi donația din partea celei pe care a îngrijit-o ani la rând. Antoneta a declarat că intenționează să se adreseze unui judecător pentru a aduce bătrâna acasă și a continua să aibă grijă de ea, considerând că aceasta nu ar fi trebuit să ajungă niciodată într-un azil.