Aurel Bauh – povestea fotografului român uitat de istoria artei. Unde se găsesc azi lucrările sale

Aurel Bauh este numele fotografului român aproape uitat de istoria artei. El s-a născut la Craiova, în anii 1900 și a ajuns la Paris în anii ’20. Aurel Bauh a fotografiat alături de Man Ray și André Kertész, potrivit criticarad.ro.

Acesta a revenit la București, unde și-a deschis un studio care avea să devină un refugiu pentru avangarda românească. Aurel Bauh a murit la Paris, în 1964.

Și în ziua de azi, lucrările sale se găsesc la Centre Pompidou și la MoMA, acestea fiind două dintre cele mai importante muzee de artă modernă din lume.

RĂZBOI Pentru prima dată de la începutul războiului, Volodimir Zelenski spune că este dispus să facă concesii teritoriale pentru a pune capăt războiului

16:27

FLASH NEWS Măsuri de securitate la granița cu Ucraina. Republica Moldova și-a retras polițiștii de frontieră și vameșii din patru puncte de control

16:25

Opere de artă

Este esențial de știut că foarte puțini fotografi au reușit ceea ce el a reușit, și anume, să transforme trei pere așezate pe o oglindă sau macaroane fotografiate pentru reclama în obiecte de artă păstrate și în zilele noastre, în arhivele muzeale.

Numele său nu era, de fapt, Bauh, ci Bauch. La început de 1920, forma se pronunța în franceză aproape identic cu „Boche”, astfel fiind porecliți peiorativ nemții, în anii de după Primul Război Mondial. Un asemenea nume era greu de purtat la Paris, astfel că a apărut forma nouă, Bauh, sub care avea să semneze întreaga sa operă.

Date biografice

Ca și repere biografice, fotograful român se naște la Craiova, sub numele Aurel Bauch, în 1900. Între anii 1921-1922, acesta studiază la Berlin, cu sculptorul Alexander Archipenko, iar între 1923-1926, studiază la Paris, la Académie Moderne, cu Fernand Léger.

În anul 1936, el Publică albumul „28 Études de Nus” și participă la expoziția internațională de fotografie de la Paris.
Se întoarce în România și deschide un studio fotografic la București, între anii 1937-1939. În anul 1947, acesta ilustrează volumul „Oameni și cărbuni în Valea Jiului”, cu text de Geo Bogza. În anul 1956, el devine membru fondator al Asociației Artiștilor Fotografi din RPR. În 1957, el publică albumul dedicat Bucureștiului, cu prefață de Tudor Arghezi, după care, în anul 1961, se întoarce definitiv la Paris. Bauh moare la Paris, la 64 de ani, în anul 1964.

Cert este că, o parte din biografia timpurie a lui Aurel Bauh rămâne neclară. Unele surse speculează o posibilă cunoștință, în perioada pariziană, cu Constantin Brâncuși și cu Tristan Tzara, amândoi români stabiliți atunci la Paris. Dar nicio sursă instituțională sau document primar nu confirmă însă acest lucru direct. De asemenea, la fel de puțin documentată rămâne soarta negativelor sale originale, dispersate sau pierdute după moartea fotografului. Opera sa continuă să fie, chiar și un secol mai târziu, un subiect deschis cercetării.

De menționat este și că, lucrările lui Bauh au apărut în publicații franceze de referință ale epocii: Arts et Métiers Graphiques și Revue Moderne. A fost inclus în International Exhibition of Contemporary Photography din 1936. Alături de el expuneau nume care azi definesc canonul fotografiei moderniste: Man Ray, Brassaï, André Kertész, Germaine Krull, Florence Henri, Hans Bellmer, Marcel Duchamp.

Étude publicitaire pour Macaroni, o reclamă transformată în artă

În anul 1950, el semna „Étude publicitaire pour Macaroni”, fiind vorba de un studiu comercial pentru un producător de paste făinoase.

Lucrarea se află astăzi tot în colecția Centre Pompidou. Aceasta arată cât de puțin conta pentru el granița dintre fotografia publicitară și cea artistică.

sursă foto: centrepompidou.fr