Descoperire arheologică la Ierusalim: un monument circular din marmură, vechi de aproape 1.700 de ani, ar putea oferi indicii despre locul în care a fost înmormântat Iisus Hristos

În inima unei biserici antice din Ierusalim se află o cameră funerară săpată în stâncă, despre care milioane de oameni cred că a adăpostit cândva trupul lui Iisus Hristos.

Mormântul se află în interiorul unui mic sanctuar din Biserica Sfântului Mormânt, pe care creștinii o venerează de aproape 1.700 de ani ca loc al răstignirii, înmormântării și învierii lui Iisus.

Acum, arheologii au descoperit rămășițele unui monument circular din marmură, cu un diametru de aproximativ 6 metri, construit în jurul camerei funerare, oferind noi dovezi fizice despre modul în care acest mormânt anume a fost identificat și onorat în Antichitate, scrie Daily Mail.

Cercetătorii au descoperit că roca din jur fusese îndepărtată în mod deliberat, lăsând în urmă ceea ce arheologul Francesca Romana Stasolla a descris drept „camera în care tradiția amintea depunerea trupului lui Hristos”.

Descoperirea ridică posibilitatea ca monumentul să fi fost construit în jurul acestui mormânt anume deoarece primii creștini știau că era locul în care fusese înmormântat Iisus, o credință care ar fi putut fi transmisă din generație în generație.

Monumentul din marmură, vechi de aproape 1.700 de ani

Fragmente ale structurii antice au fost descoperite sub sanctuarul actual, cercetătorii sugerând că designul său circular ar putea reflecta forma monumentului original, comandat de împăratul roman Constantin în urmă cu aproape 1.700 de ani.

Stasolla a explicat că „monumentalizarea a fost menținută la minimum, în încercarea de a păstra, pe cât posibil, aspectul original al Mormântului venerat”.

Deși marmura păstrată ar putea aparține unei etape ulterioare de construcție, cercetătorii au descris descoperirea drept „cel mai vechi monument construit în jurul mormântului venerat, documentat arheologic”.

Stasolla a sugerat, de asemenea, că identificarea mormântului cu Iisus s-ar fi putut păstra prin intermediul unui lanț străvechi al memoriei.

„Este totuși posibil ca amintirea acestui mormânt să se fi fixat în cadrul comunității creștine timpurii și să fi fost transmisă de-a lungul generațiilor”, a scris ea în raportul de excavare.

Biserica Sfântului Mormânt atrage aproximativ patru milioane de vizitatori în fiecare an

Biserica originală a fost consacrată în anul 335 d.Hr., după ce clădirile romane de pe acest amplasament, descrise în mod tradițional drept un templu dedicat zeiței Venus, au fost demolate.

În timpul lucrărilor, constructorii au descoperit o cameră săpată în stâncă, identificată drept locul de înmormântare al lui Iisus, care murise cu aproape 300 de ani mai devreme.

Lucrătorii împăratului Constantin s-au concentrat asupra unui anumit mormânt, care era deja venerat ca locul înmormântării lui Hristos, săpând în jurul acestuia pentru a-l separa de mormintele învecinate.

A doua biserică de pe amplasamentul Bisericii Sfântului Mormânt, cea care se păstrează astăzi, a fost construită și restaurată începând din jurul anilor 614–626 d.Hr., după distrugerile și incendiul provocate de invazia persană sasanidă.

Mulți cercetători susțin că Biserica Sfântului Mormânt este locul autentic, invocând prezența mormintelor săpate în stâncă, datând din secolul I. Alții susțin că Grădina Mormântului, un alt loc de înmormântare antic din Ierusalim, corespunde mai bine descrierilor biblice.

Ce arată cele mai recente descoperiri

Cele mai recente descoperiri sunt prezentate într-un nou raport de 605 pagini, rezultat în urma săpăturilor arheologice desfășurate din mai 2022 până în octombrie 2025.

Structura păstrată a fost construită din plăci de marmură reutilizate, modelate și îmbinate cu grijă cu mortar pentru a forma o platformă circulară, având în centru camera funerară.

Arheologii au identificat, de asemenea, un canal îngust sculptat în marmură, aparent conceput pentru a transporta apa în jurul monumentului și către un sistem de colectare din apropiere. Însă marmura însăși ascunde un alt indiciu despre trecutul zbuciumat al sanctuarului.

Două dintre plăcile păstrate prezintă urme estompate ale unor modele decorative antice, care par să dateze din perioada de după domnia lui Constantin, sugerând că structura ar fi putut fi reconstruită sau reparată la secole după ridicarea sa inițială.

Stasolla a avansat posibilitatea ca marmura păstrată să provină din lucrări de restaurare efectuate după atacul persan asupra Ierusalimului din anul 614 d.Hr.

Cercetătorii analizează acum mortarul folosit pentru îmbinarea plăcilor, în încercarea de a stabili când au fost asamblate diferitele părți ale structurii.

Un drum antic ar putea duce spre locul execuțiilor

În ciuda acestor incertitudini, forma circulară a monumentului corespunde îndeaproape reprezentărilor timpurii ale sanctuarului, ceea ce îi determină pe arheologi să creadă că structura originală din secolul al IV-lea ar fi putut avea același design.

Este posibil ca monumentul timpuriu să fi avut și un șir circular de coloane mici, o configurație ilustrată în reprezentările antice ale mormântului și reflectată în descrierile lăsate de pelerinii din perioadele ulterioare.

Cu toate acestea, s-a păstrat doar o parte din baza de marmură, ceea ce îi împiedică pe cercetători să determine exact cum arăta structura originală.

Raportul a inclus și descoperirea unui drum antic care pornea din zona în care se află biserica, despre care arheologii au presupus că ar fi putut fi o cale folosită pentru ducerea condamnaților la execuție.