Poliția de Frontieră, mesaj de 1 MARTIE: Ești frumoasă, ești puternică, ești profesionistă! Ești unică! Fii tu! Fii primăvară!

Poliția de Frontieră Română a transmis, miercuri, un mesaj de 1 martie, în cadrul căruia prezintă unele dintre cele mai frumoase și profesioniste femei din cadrul structurii.

Femeia, eternul ideal! Căutăm, adesea, perfecțiunea și idealul în nenumăratele lui forme, uitând că, ele, femeile, sunt unice. Femeie polițist de frontieră – un complet care definește, deopotrivă, feminitatea și profesionalismul. Frumoasă, puternică, inteligentă, profesionistă, generoasă, altruistă, gata oricând să sară în ajutorul semenilor, păstrătoare a tradițiilor strămoșești, atletică? Abordăm fiecare tipologie în parte într-un periplu alături de câteva colege ale noastre din cadrul inspectoratelor teritoriale, colege care ne fac cinste. Scopul este unul singur – regăsirea FEMEII, o poveste fără sfârșit!

Femeie printre “lupii de mare”

1 Martie! Nu puteam începe prezentarea de astăzi altfel decât cu prima fiică a primăverii. Pentru colegii de la Garda de Coastă, primăvara începe cu zâmbetul Georgianei-Maria, polițist de frontieră la frontiera maritimă externă a Uniunii Europene. Pentru ea este dublă sărbătoarea – Mărțișorul și ziua de naștere. Ce noroc ca ursitoarele să îți dăruiască cu bagheta magică frumusețea, gingășia, dar în același timp hotărârea, puterea și determinarea de a reuși a primăverii.

Absolventă a Școlii de Agenți de Poliție de Frontieră “Avram Iancu” Oradea, promoție 2019, nu a ezitat o secundă și, la repartiție, a ales Grup Nave Constanța. Poate nu cel mai primitor loc pentru o fată, dar a vrut să demonstreze că poate și merită să fie un membru de încredere al echipei. Am întrebat-o ce înseamnă pentru ea Primăvara? “Un motiv dublu de sărbătoare. Este acea perioadă a anului în care nouă, femeilor, ni se acordă mai multă atenție și apreciere de către colegi, familie și prieteni. Însă, fiind și ziua mea de naștere, fiecare floare pe care o primesc, fiecare vorbă bună, îmi dă mai multă încredere în mine. Da, sunt femeie și iubesc această perioadă a anului, iar aici, la malul Mării Negre, primăvara își face apariția parcă mai frumos ca în alte zone ale țării. Iar pentru mine fiecare apus reprezintă un alt început.”

Acum, parcă înțelegem mai bine un alt motiv pentru care a ales să facă parte din echipa “lupilor de mare”.

O poveste cu “altițe”

Cum ar arăta lumea și ce am fi astăzi fără moștenirea lăsată de bunicile și străbunicile noastre? Tot ceea ce suntem se datorează lor și modului cum au știut să ne insufle dragostea pentru tradițiile străbune. Conștiente că sunt direct răspunzătoare în transmiterea către generațiile viitoare a acestei incomensurabile moșteniri, colegele noastre, Dorina Baltă și Cristina Ghioci de la Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Galați, au pus gingășia, delicatețea, frumusețea și eleganța în broderia iei, minunata noastră altiță așezată meritoriu în patrimoniul UNESCO.

Împărtășind această pasiune comună, colegele noastre au înființat Asociația „ALTIȚE DE GALAȚI”, prin care și-au propus să participe activ la recuperarea izvoadelor strămoșești, dar să și adune în jurul lor adepți cu aceleași pasiuni, alături de care să împărtășescă dragostea pentru cusut, pentru portul popular și pentru tradițiile noastre.

În urmă cu câteva luni, Dorina a avut bucuria și onoarea să fie invitată la București, la evenimentele prilejuite de Centenarul Încoronării Reginei Maria pentru a expune un port popular, creație proprie, cu modelul Steaua Reginei Maria. Ce onoare să partici la asemenea eveniment! Câtă emoție și nopți nedormite!

”De-a lungul vremii cusutul a devenit terapie pentru mine, iar timpul petrecut cu acul în mână, în încercarea de a scrie povești pe pânză, e timp de meditație, de rugăciune, cu speranța că tot ce am gândit și scris se va împlini”, e modul în care Dorina încearcă să ne facă să înțelegem ce înseamnă această pasiune pentru ea. Pentru că, nu-i așa, pasiunile sunt cele care te definesc ca oameni, indiferent ce carieră ne-am ales.

Colega ei, Cristina, a învățat arta de a țese de la bunica sa, apoi a cusut alături de ea, a împletit, a tors cu furca și cu fusul, a cusut la mașina pe care o avea în casă, ca orice gospodină din Piatra Neamț, orașul său natal.

Și astăzi, când lumea așează cămașa cu altiță acolo unde îi este locul, în patrimoniul UNESCO, coase straie populare alături de surorile de ac din Galați, cu drag de a salva cultura strămoșilor prin semne scrise pe pânză, care transmit generațiilor viitoare mesajele noastre.

Trainer FRONTEX și organizator de campanii umanitare destinate copiilor

“Bunătatea este limbajul pe care cel surd îl poate auzi și cel orb îl poate vedea”, spunea Mark Twain. Mihaela Leş este întruchiparea bunătății umane. Caritatea este modul ei de a trăi. Este de la Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, soție, om de radio și ONG-ist din pasiune. Devotată atât în meseria sa, cât și în acțiunile de caritate pe care le organizează, și-a dedicat timpul și toată energia atingerii obiectivelor, atât pe plan profesional cât și în campaniile de caritate pentru strângerea de fonduri și cele necesare traiului zilnic pentru sute de copii proveniți din medii defavorizate.

Înainte de a fi polițist, Mihaela a fost cadru didactic, pasiune care a rămas pe parcursul anilor, pentru că a educa înseamnă a trece dincolo de volumul de cunoştinţe și presupune implicare activă, cu empatie și cu dedicare. Astfel, de câțiva ani a revenit la această pasiune și este trainer acreditat al Agenției Europeane pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă – FRONTEX, împlicată în diverse proiecte educaționale, unul dintre acestea fiind predarea interactivă a membrilor Corpului Permanent al Poliției de Frontieră și de Coastă Europeană, primul serviciu de aplicare a legii în uniformă din Europa.

De mai bine de 10 ani, după terminarea programului, Mihaela se dedică familiei și ajutorării semenilor. A înfiinţat, în 2011, Asociația „Copilul din Mine” care are mai multe proiecte pentru cei aflaţi în nevoie. Printre acestea se numără: O masă caldă, Încalţă un copil, Îmbracă un copil, Bucuria din cutia de pantofi, Tabăra prieteniei, Mâncare pentru văduve şi familii care trec prin situaţii dificile și multe altele.

Un zâmbet pentru Ucraina

Nu doar prin campanii umanitare poți fi alături de cei mai puțini norocoși ca tine, ci și prin sprijinul necondiționat și înțelegerea acordată ceior care fug din calea conflictului armat din Ucraina. Pare puțin ireal ca, la 22 de ani, să renunți să ieși cu prietenii, iar în timpul liber să traduci din ucraineană în română și invers. Și totuși se întâmplă.

Este vorba despre Maria Iurcuț, șef de tură la Sectorul Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, absolventă a Academiei de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”. Pe lângă faptul că este o persoană caldă și prietenoasă, este și ambițioasă, încrezătoare și implicată în tot ceea ce face.

Având în vedere contextul nefericit dintre Ucraina și Rusia, la nivelul Sectorului Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, s-a înregistrat anul trecut, o creștere semnificativă a trecerilor ilegale la frontiera râului Tisa, frontieră unde Maria își desfășoară activitatea în cadrul misiunilor de supraveghere și control. Pe cei 63 de km de frontieră de apă, polițiștii de frontieră sigheteni au depistat aproximativ 1.500 de persoane care au trecut înot, din Ucraina în România.

Maria, fiind olimpică națională de limba ucraineană, oferă ajutor necondiționat cetăţenilor veniţi din ţara vecină, făcând traduceri chiar și din timpul liber. Este foarte bucuroasă ca poate să îi ajute pe cei care, în aceste momente, sunt greu încercați de războiul din Ucraina.

,,Majoritatea cetățenilor ucraineni depistați la frontiera apei râului Tisa sunt extenuați. Noi, ca polițiști de frontieră, suntem pregătiți cu mâncare, apă, haine de schimb și pături, pentru a le oferi un ajutor imediat. Ulterior, îi transportăm la cortul SMURD din incinta PTF Sighetu Marmației pentru un consult medical. În momentul în care încep să vorbesc cu ei în ucraineană, li se luminează fața și asta e mulțumirea mea cea mai mare”, ne transmite Maria. Ea își încheie povestea spunându-ne că este frumos să poți să alini povara ce atârnă pe umerii semenilor noștri.

Tinerețe, dar și tărie de caracter

Atunci când spunem “femeie”, gândul ne duce la sensibilitate, tandrețe, protecție, dar în cazul colegelor noastre, polițiste de frontieră, putem adăuga, de asemenea și caracter puternic. De cele mai multe ori viața nu te întreabă dacă vrei să fii puternic, ci te obligă să fii.

Este și cazul agentului principal de poliție Mădălina Lucia Droniec din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației. Deși este tânără și la început de drum, odată cu izbucnirea conflictului pe teritoriul ucrainean, a demonstrat o tărie de caracter cum rar întâlnești.  Faptul că oriunde ridica privirea, putea observa doar lacrimile, spaima și durerea celor care fugeau din calea răzbiului, căutând un refugiu în România, a determinat-o să fie puternică și totodată să ofere sprijin celor care căutau o rază de speranță pe teritoriul unui stat, străin lor. Chiar dacă în spatele uniformei de polițist de frontieră era o fată foarte tânără, sensibilă, știa foarte bine cât de important este rolul său în acele momente cumplite pentru cetățenii ucraineni.

Provenind din zona Izvoarele Sucevei, localitate la granița cu Ucraina, unul din visele sale a fost să îmbrățișeze profesia de polițist de frontieră, însă era atrasă și de cea de dascăl. Ținând cont de faptul că prima se pretează în general bărbaților, mama a sfătuit-o totuși să se îndrepte spre cea de pedagog.

Și cum niciun copil nu dorește să-și dezamăgească părinții, a urmat cursurile Facultății de Științe ale Educației din cadrul Universității “Ștefan cel Mare” Suceava.

“Cu toate că am profesat doi ani și jumătate ca educatoare, în adâncul sufletului meu, încă dăinuia dorința de a ajunge polițist de frontieră, deoarece era visul meu din copilărie”, mărturisește cu mândrie Mădalina.  Pornind de la premisa că “a încerca nu înseamnă a reuși, însă pentru a reuși e necesar să încerci”, în anul 2017, în urma susținerii examenului organizat la nivelul ITPF Sighetu Marmatiei, a intrat în rândurile  polițiștilor de frontieră, în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Siret, județul Suceava.

Chiar dacă nu are o experiență vastă în spate, pentru că este o persoană perseverentă, ambițioasă și extrem de responsabilă, și mai ales pentru că pune și suflet în ceea ce face, rezultatele nu au întârziat să apară, drept urmare, desfășurându-și activitatea în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, a descoperit multe documente false. Tot ea este cea care descrie profesia de polițist de frontieră ca fiind una pe care nu o poți face de unul singur, ci doar făcând parte dintr-o echipă.

“Sunt mândră să fac parte dintr-o echipă de profesioniști, iar aportul nostru, al tuturor, contribuie semnificativ la siguranța cetățenilor, îmi doresc să pot împărtăși din tainele acestei profesii, astfel încât tot mai mulți tineri să se îndrepte spre cariera aceasta. “

 „O minte sănătoasă într-un trup sănătos”

Este motto-ul care îi ghidează drumul Cameliei Pantiș, absolventă a Şcolii de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră Oradea, promoţia 2018, agent de poliție în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Nădlac. Înainte să își înceapă activitatea ca polițist de frontieră, Camelia a obținut cel mai bun timp dintre fete la traseul aplicativ, fiind o fostă jucătoare de handbal de performanţă în Divizia A la CSU Oradea.

„Am apreciat handbalul prin cei doi profesori pe care i-am avut în copilărie: Viorel şi Bucur Potre. Eram un copil activ, dar nu-mi plăcea sportul. Am păşit în sala lor când am avut 10 ani, mult mai târziu decât alte fete, neştiind că peste ani voi ajunge golgheter în Cupa Toamna Orădeană, iar mai apoi căpitanul lor de echipă în competiţiile zonale şi judeţene pe care urma cu anii să le avem. Sunt o fire competitivă, în sensul bun al lucrurilor şi un om cu spirit de echipă, iar de atunci am rămas cu aceste abilităţi.”

Încă de mica, sportul, limba română şi limba engleză s-au numărat printre pasiunile ei, continuând să studieze la Colegiul Naţional „Onisifor Ghibu” la secţia de jurnalism, iar în timpul liber să joace la echipa de junioare a clubului HCM Oradea.

„Îmi doream să continui cu jurnalismul, fiindcă aveam notorietate la articolele pe care le publicam şi urcasem blogul colegiului pe locul 13 la vizualizări, printre alte multe personalităţi de seamă, dar îmi doream şi să devin poliţist şi numai poliţist de frontieră.”

După liceu, Camelia a plecat în străinătate pentru o perioadă de aproape doi ani, unde a muncit în horticultură şi voia să se înscrie la universitate, însă nu i-a fost  deloc uşor, aşa că a renunțat și s-a întors acasă. Și tare bine a făcut.

„Mama fiind cadru medical îşi dorea să devin asistentă la Ambulanţă, eu i-am zis, fie poliţist de frontieră, fie nimic. M-a susţinut cât doi părinţi la un loc. Am intrat în şcoală şi am ajuns poliţist de frontieră exact cum îmi doream – la Aeroportul „Henri Coandă” Otopeni. Ulterior m-am mutat în cadrul ITPF Oradea la SPF Valea lui Mihai, iar apoi la SPF Nădlac unde sunt şi acum.” Sportul practicat ani de zile o ajută în turele lungi și deloc ușoare, devenind mai atentă, concentrată, dar și empatică cu participanții la traficul transfrontalier.

Feminitate, fermitate și devotament

Cine a spus că viața de familie, de mamă și cariera nu merg mână în mână?! Ne demonstrează lucrul acesta comisar de poliție Iulia Butoi, colega noastră de Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Călărași. Iulia, absolventă a Facultății de Finanțe Bănci, specializarea Finanțe Bănci, precum și a masterului Management Bancar și Bursier, a îmbrăcat uniforma de polițist în anul 2005. De 17 ani, are un parcurs profesional demn de laudă: și-a desfășurat  activitatea în cadrul structurii de Resurse Umane, a ocupat funcția de purtător de cuvânt timp de patru ani, îndeplinind și atribuțiile ofițerului de Pregătire Continuă.

De-a lungul timpului a înţeles că rolul managementului de personal nu este numai acela de a servi scopului unităţii, ci în acelaşi timp el acționează şi în interesul angajaţilor, ca mediator al raporturilor unora cu ceilalţi. Ca purtător de cuvânt a învăţat să-și gestioneze emoţiile şi a înţeles cum arată structura unui discurs, ce fel de ingrediente să pună în el, atfel încât să capteze şi să păstreze atenţia publicului.

Începând cu data de 01.02.2022, în urma promovării concursului, Iulia a fost numită în funcția de șef birou la Biroul Operațional Naval al Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Călărași și ne-a declarat că pentru această funcție este nevoie de multă perseverență, de o atitudine proactivă, dar și de o comunicare cât mai bună atât cu colegii celorlalte structuri suport cât și cu cei din operativ.

Nu este doar o femeie de carieră, mai întai de toate este mamă, și ne-a spus ca fiii ei sunt mândri de ea, iar acest compliment o ambiționează să își urmeze drumul cu pasiune și devotament ca și până acum.

“Important este să demonstrăm că nimic nu este greu sau imposibil atunci când pui suflet și pasiune în ceea ce faci, și mai ales, dacă ai încredere în tine! O bună organizare este garantul succesului, al depăşirii oricăror obstacole şi provocări, precum şi al conştientizării faptului că uneori este nevoie de un efort comun susţinut pentru atingerea obiectivelor”, spune Iulia.

……………………………………………………………….

Ei bine, aici punem punct, ba nu, facem o pauză în povestea noastră. Fiindcă am putea-o continua cu încă multe alte exemple. Ne-am rezumat, însă, doar la câteva portrete ale colegelor noastre în care avem convingerea că vă regăsiți în mare măsură.  Sunt femeile polițist de frontieră un ideal? Cu siguranță sunt speciale și îmbracă cu eleganță și fermitate, atât hainele civile, cât și uniforma de polițist. Doamnelor, domnișoarelor, suntem mândri de voi!

Iar, cu ocazia zilei de 1 Martie, vă transmitem gândurile noastre bune, o primăvară așa cum vă doriți și La mulți ani!

Gânduri bune vă trimitem dumneavoastră tuturor celor care, prin feminitate, dați sens vieții!